5 × 4 =

A password will be e-mailed to you.

În urmă cu 138 de ani, la Dorohoi, vedea lumina zilei cel care avea să devină cel mai mare compozitor român al tuturor timpurilor, George Enescu. Născut pe 19 august 1881, „Jurjac”, așa cum era alintat de apropiați, a ars repede etapele formării sale ca muzician și a devenit în scurt timp una dintre personalitățile care au marcat cultura Secolului al XX-lea, impunându-se ca violonist, pianist compozitor, dirijor și, nu în ultimul rând, profesor, avându-i ca discipoli și parteneri de scenă pe celebrul violonist Yehudi Menuhin și pe cel mai mare pianist român, Dinu Lipatti.

Mult mai apreciat peste hotare

Personalitatea imensă a lui Enescu este prea puțin cunoscută și cultivată la nivelul României, ca mulți alți oameni de seamă, el fiind mai apreciat peste hotare în special în Franța. Elocvent pentru acest caz este următorul fapt. Un manuscris pierdut al marelui compozitor, este vorba de opera „Strigoii”, ajunge în posesia statului belgian. Acesta, prin intermediul ambasadorului de la București, îl contactează, la finele anului 2017, pe marele compozitor, orchestrator, dirijor și profesor român Sabin Păutza, căruia îi cere să orchestreze lucrarea. În 2018, cea de a doua operă a lui Enescu, „Strigoii” s-a înregistrat la Berlin sub bagheta dirijorului român Gabriel Bebeşelea. Ea s-a pus în scenă tot la Berlin, și tot sub bagheta lui Bebeşelea. „Eu vreau să nu mor până când o să se pună la noi, pentru că Enescu este al nostru, nu al nemţilor. Ce au nemţii cu Enescu? Dacă se punea la Paris înţelegeam, pentru că el s-a considerat franţuz şi a stat o viaţă întreagă în Franţa, dar când au auzit nemţii de Enescu s-au dat peste cap şi acum se montează cu soliştii noştri români care ştiu lucrarea, dar o montează la Berlin. Vreau să văd când se pune la Cluj, sau la Bucureşti, sau la Timişoara, sau la Iaşi. Vreau să văd, pentru că «Strigoii» este o lucrare scrisă în tinereţe şi are mai mult de o sută de ani. Sunt curios să văd ce instituţie de la noi se încumetă să facă asta, că orice am zice, cu asta ne mândrim, cu oamenii mari pe care i-a dat România şi Botoşaniul”, declara Sabin Păutza pentru „Monitorul de Botoșani”.

„Și eu sunt Enescu”

Din nefericire, maestrul Sabin Păutza va mai avea mult de așteptat, din cauza lipsei de interes pentru cultură, în general, și pentru opera marelui Enescu, în special, a autorităților naționale și chiar locale. Acest lucru l-a constatat și antreprenorul Ștefan Silion, cel care a contribuit la modernizarea Muzeului memorial „George Enescu” din Dorohoi și a susținut mai multe manifestări culturale. „Partenerii de afaceri din Franța m-au întrebat ce populație are județul Botoșani. Le-am spus că pe undeva la 400 de mii, poate că nici atât acum, iar ei mi-au spus că întregul județ ar fi trebuit să poată trăi de pe urma lui Enescu. Așa vector cultural este, dar, din păcate, noi nu știm să-l prețuim și să-l exploatăm”, a declarat Ștefan Silion, care în cadrul manifestărilor de sâmbătă, de la Dorohoi, a lansat o provocare: „Și eu sunt Enescu”. „Consider că George Enescu nu este doar un mare compozitor, dirijor, muzician român. Pentru mine, Enescu este un fenomen, un fenomen ce include întreaga creație românească, lăutari, compozitori, muzicieni, instrumente și ascultători deopotrivă. În consecință, îndrăznesc să afirm: «Și eu sunt Enescu», dumneavoastră sunteți Enescu, noi cu toții suntem Enescu”, a conchis Ștefan Silion.

Apreciază calitatea articolului

8 VOTURI - MEDIE: 4,25
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...