5 × five =

A password will be e-mailed to you.

Unii dintre aceşti vornici se înrudeau, chiar, cu domnul sau doamna Ţării şi numirea lor în această funcţie trebuie să fi fost tocmai consecinţa unei asemenea înrudiri. Mai mult, membri ai aceleiaşi familii vor ajunge să ocupe această dregătorie, după cum legăturile de rudenie generate de alianţele matrimoniale dintre marile familii boiereşti vor face, la un moment dat, ca vornicia de Botoşani să devină o „afacere” de familie.
Astfel, Vasile Talpă, primul vornic de Botoşani menţionat documentar era, după mama sa (fiica popii Ion Bantăş din Brăeşti) strănepotul marelui boier din timpul lui Alexandru cel Bun, Boris al lui Brae. Prin două din nepoatele lor de la frate, Tălpeştii se vor înrudi cu fraţii Brăescu din secolul al XVII-lea şi, prin ei, cu stirpea Alboteştilor, dar şi familia de mari boieri Jora; membri ai acestor neamuri boiereşti vor fi, la intervale diferite de timp, vornici de Botoşani. Un urmaş cu acelaşi nume, al lui Vasile Talpă, va fi menţionat, în câteva rânduri, ca vornic sau fost vornic de Botoşani.
Pătraşcu Şoldan, alt vornic al Botoşanilor, era fiul marelui boier din secolul al XVI-lea, Nădăbaico Drăghici, iar Elisabeta, doamna Ieremiei Movilă, îi era nepoată de la soţie. Un fiu al său, Toderaşcu Şoldan va fi, la rându-i, vornic de Botoşani.
Constantin Ciogolea, menţionat între 1636-1637 ca vornic de Botoşani se înrudea, după mamă, cu Dumitru Buhuş şi, implicit, cu familia Movileştilor. A fost, în mai multe rânduri, dregător la curtea lui Vasile Lupu, fiind ucis de acesta pentru hiclenie.
Vornici de Botoşani au fost şi trei membri din prolifica familie a Brăeştilor: fraţii Ştefan şi Gavril Brăescu şi fiul ultimului, Solomon, înrudiţi matrimonial cu cele mai de seamă case boiereşti din Moldova.
Un alt vornic al Botoşanilor, Toderaşcu Jora, este protagonistul unei întâmplări savuroase, descrisă de cronicarul Neculce. Izbucnind, în 1662, războiul dintre austrieci şi turci, domnilor muntean şi moldovean, Grigore I Ghica, respectiv Eustratie Dabija, li se porunceşte, de către sultan, să lupte alături de armata acestuia. Cum turcii sunt învinşi, domnul Ţării Româneşti – temându-se pentru viaţa sa – vine în Moldova, cu gândul de a se refugia în Polonia (1663). Cămăraşul său, Iştoc, având la sine două desagi cu galbeni, s-a rătăcit într-o dimineaţă în preajma Botoşanilor, fiind găsit de oamenii vornicului Jora. Acesta îl trimite, cu tot cu bani, la Dabija voievod, „numai pân’a-l trimite au dispecetluit banii Jora ş-au luat câţiva galbeni ş-au dat samă către Dabija voievod că aşa dispecetluiţi i-au găsit”. Acest Toderaşcu era văr primar cu un alt vornic al Botoşanilor, Constantin Jora, frate cu doamna Dafina, soţia lui Eustratie Dabija şi căsătorit cu Tudosca, nepoata doamnei Smaranda Ghica.
Venind Nicolae Mavrocordat în a doua sa domnie în Moldova (1714 – 1716) şi fiind Macsut postelnicul închis de turci, la Varna, încă din 1712, alături de Lupu Costachi şi Antiohie Jora, domnul intervine pentru eliberarea acestuia pe care, nemaiavând mari dregătorii disponibile, îl face vornic de Botoşani.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Apreciază calitatea articolului

6 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...