Președinte ales și în cătunul Gorovei (video-foto)

0
0

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai încet,/ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ ci adânc în pământ undeva./ Aici se vindecă setea de mântuire/ şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/ te aşezi pe un podmol de lut”.

E atât de idilic tabloul pe care Lucian Blaga îl picta cu un penel de aur în versuri măiestre, încât ți-e greu să crezi că undeva chiar există această lume. Dar, da, ea există cu adevărat și e contemporană cu noi. Și e doar la 40 de kilometri de buricul târgului Botoșanilor.

Cătun ascuns de tumultul zilelor de astăzi


Undeva, bine ascuns între colinele împădurite ale dealurilor Moldovei, pe Gura-Văii, un mic cătun încearcă să-și continue „veşnicia”, chiar dacă globalizarea și internaționalizarea i-au răpit „fiii” și i-au dus în zări străine, așa cum, odată, domnitorii plăteau tribut pentru scaunele lor îmblănite, „armate” întregi de adolescenți către Înalta Poartă.
„N-avem ce-i face, suntem oameni puţini! Toţi sunt plecaţi… Eu sunt cel mai în vârstă din sat. Nici nu mai vin alții. Nu, nu! Tineretul? Au plecat toți. Care sunt buni de muncă nu se stabilesc aici”, glăsuiește îngândurat și nostalgic Vasile Irimia, care, la cei 87 de ani ai săi, este „decanul” de vârstă al cătunului Gorovei.

Secție de vot într-o școală dărăpămată

Moș Irimia nu uită că în Sfânta zi de Duminică mai are o datorie de achitat, o datorie față de viitor, față de copiii, nepoții și strănepoții săi. Și, ușor aplecat de spate, pornește încetișor spre bojdeuca din centrul cătunului, care, pe vremea tinereței sale, răsuna de glasurile cristaline ale copiilor. Acum, din păcate, lutul se macină, geamurile sunt sparte, iar ușa cu greu se mai ține de perete. E bătrână rău săraca, cam la fel ca toți locuitorii Goroveiului. Iar anii își spun cuvântul.

Copiii au uitat-o, chiar și primarul o amenajează doar la alegeri, pentru ca moș Irimia și ceilalți 27 de consăteni să aibă și ei unde vota. Printre ei și alături de ei, călugării de la mănăstirea ridicată cu opulență pe deal. Locul modern de închinăciune, mașinile și tableta operatorului de calculator sunt singurele elemente care te aduc cu mintea înapoi în contemporaneitate, pentru că în rest ești transpus în tabloul idil al satului românesc de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. Fără aceste „mici” elemente de modernitate, încă îl mai căutai și acum probabil cu mintea pe Nică a lu Ștefan a Petrei prin sălița bătrânei școli. Moș Irimia ar fi vrut să se întindă la vorbă, să ne povestească despre vremurile bune ale școlii, dar misiunea zilei e cu totul alta: votul.

Vot la 87 de ani pentru o viață mai bună

Și a votat moș Irimia. A votat cu un buletin de identitate din ăla cu file, de a trebuit băiatul de la tabletă să-l introducă manual. Niciun bai, că așa a luat și el contact cu istoria recentă, cu vechile buletine de identitate.

Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns la o vârstă de 87 de ani şi am venit să votez un președinte bun pentru țara noastră, să fie mai bun ca cei ce au fost. Dacă s-ar putea! Să dea Dumnezeu să mai ajung să mai vin la vot, aici, de-acum peste 10 ani”, e visul arzător al lui moș Irimia. Dacă îl mai prindem, om trăi și om vedea. Peste 10 ani.

Vin la vot și călugării

La vot, la Gorovei vin și călugării și nu coboară râpa pe jos. De mult nu se mai cade asta. Au mașină la mănăstire. „Să fie treaba bună! Ce speranțe să avem? Să trăim mai bine! Așa zic eu. Să ne ajute Dumnezeu să fie mai… na. Ne-am săturat și noi de minciuni, de prostii”, spune din fugă un părinte călugăr venit să voteze, pentru că „e opțiunea” sa.

Dar cum socoteala de mănăstire nu se potrivește cu cea de la secția de votare, călugărul a trebuit să se așeze cuminte pe lavița din odăița de vot pentru a fi verificat, pentru că la vot nu se merge ca la cele sfinte pe încredere, ci doar pe cartea de identitate, chiar dacă ții în mână o cruciuliță sau mătănii. Și au votat, din fugă, și călugării și au plecat la mănăstire, pentru că, deh, duminică și nu se cade ca ei să zăbovească mult printre mireni.

„Votează cu sufletul”

Chiar dacă sunt puţini, locuitorii din sat vin cu toţii şi îşi fac datoria, votează cu sufletul”, a declarat preşedintele Secţiei de votare nr. 401, Simona Petrovici, o tânără educatoare obișnuită mai mult să lucreze cu cei mici decât cu jocul ăsta serios, al oamenilor mari, care presupune ca, din cinci în cinci ani, să-ți alegi președintele.

La Gorovei au votat toți cei 28 de alegători de pe listele electorale permanente și 22 de alegători pe listele suplimentare. Și secția a fost din nou campioană cu o prezență de 178,57%.

+5 -0

se încarcă...