Povestea vorbei – Glosar de religie și civilizație romană

0

Aniversând „dies lustricus” („ziua purificării”), despre care am scris săptămâna trecută, era și normal ca romanii să celebreze și așa-numita „dies natalis”, ziua de naștere sau, mai general, aniversarea unui eveniment fondator. Romanii celebrau aniversarea anuală a persoanelor, spre deosebire de practica grecilor de a marca data nașterii în fiecare lună cu o simplă libație. Libația, libatio cum o numeau romanii, era unul dintre cele mai simple acte religioase, efectuate cu regularitate în viața de zi cu zi. De exemplu, acasă, un roman care urma să bea vin turna primele picături pe altarul divinităților casei. Oferta de băutură putea fi turnată și pe pământ sau pe un altar public. În loc de băutură se puteau folosi lapte, miere, apă sau ulei.

Dies natalis a romanilor era legată de cultul datorat „geniilor”. În religia romană, „genius” era instanța individuală a naturii divine generale, prezentă în fiecare persoană, loc sau lucru. Asemenea unui înger păzitor, geniul urma fiecare om din momentul nașterii și până la moartea sa. Fiecare loc individual avea un geniu, la fel și obiectele foarte puternice, cum erau vulcanii.

O persoană publică importantă își putea programa un eveniment major de ziua sa. Astfel, Pompei cel Mare, rivalul lui Caesar, a așteptat șapte luni, după ce s-a întors din campaniile sale militare din est, înainte de a pune în scenă triumful său, acest lucru făcându-l odată cu sărbătorirea zilei sale de naștere. Coincidența zilelor de naștere și aniversărilor poate avea o semnificație pozitivă sau negativă. Vestea despre o victorie a lui Decimus Brutus (unul dintre asasinii lui Caesar, deși generalul roman ținea la el ca la un fiu) împotriva lui Marc Antoniu (cel care va răzbuna moartea lui Caesar) a fost anunțată la Roma chiar de ziua lui, în timp ce Cassius, un alt asasin al lui Caesar, a fost învins în octombrie 42 î. Hr., în bătălia de la Filippi, chiar de ziua lui, tot atunci sinucigându-se. „Dies natalis” erau, la romani, și datele de comemorare a morților.

Data fondării unui templu, sau a rededicării sale după o renovare sau reconstrucție majoră era, de asemenea, „dies natalis”, fiind percepută ca „ziua de naștere” a zeității pe care o adăpostea. „Ziua de naștere” sau data întemeierii Romei era sărbătorită pe 21 aprilie, ziua Pariliei, când avea loc un festival arhaic pastoral. În religia romană antică, Parilia era un festival rural ce se desfășura anual în data de 21 aprilie, având ca scop purificarea, atât a oilor, cât și a păstorilor. Purificarea se realiza ca un semn de recunoaștere a divinității romane Pales, o zeitate de gen incert, patronul păstorilor și oilor.

Zilele de naștere ale împăraților erau celebrate cu ceremonii publice, ca parte a cultului imperial. Augustus a „împărțit” ziua sa ne naștere (23 septembrie) cu aniversarea templului lui Apollo pe Câmpul lui Marte din Roma, construind o legătură cu Apollo ca parte a statutului său religios special.

O comemorare a zilei de naștere a fost numită și „natalicium”, care putea lua chiar forma unui poem. Poeți creștini timpurii, precum Paulinus din Nola, au adoptat poemul „natalicium” pentru pomenirea sfinților. Ziua când martirii creștini au murit este văzută, în Calendarul Sfinților, ca fiind „dies natalis” a lor, fiind considerată ca adevărat lor zi de naștere, în care „se nășteau” din nou în Împărăția lui Dumnezeu.

În 330 d. Hr., împăratul Constantin cel Mare a decis ca marea sărbătoare a Soarelui Nebiruit („Dies Natalis Sol Invictus”), din 25 decembrie, să se transforme în sărbătoarea Nașterii Lui Iisus Hristos. Aceasta după ce, la 7 martie 321 d. Hr., printr-un decret, schimbase numele primei zile a săptămânii, „Dies Solis” („Ziua Soarelui”), în „Dies Domini” („Ziua Domnului”), Duminica în limba română, sorocind-o ca zi de odihnă.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Geniu cu aripi, în fața unei femei ce ține o tamburină și o oglindă (circa 320 d. Hr.)

Pagina care conține dies natalis imperiali lunari din Codex Vaticanus Barberini latinus, pe baza calendarului lui Filocalus (354 d. Hr.)

Calendar liturgic pentru luna iunie, de origine finlandeză (circa 1340-1360). În treimea de jos este marcată ziua de 24 iunie, ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, ca o mare excepție făcută acestuia, deoarece sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții lor, ca zi a nașterii în Împărăția Cerurilor

+4 -1
se încarcă...