Într-o scrisoare rămasă în ciornă, al cărei destinatar se pare că era Teodor Rosetti, Eminescu scria despre Florești, unde îl invitase junimistul Nicolae Mandrea: „Locul în care sunt e cât se poate de frumos. Râuri, codru, șes, dealuri, munți în depărtare, frumos adecă în puterea cuvântului, încât, să fiu Bodnărescu, aș nenoroci poate «Convorbirile» cu Amintiri de călătorie ale unui june”.
Nu uita nici de Caragiale și Ronetti Roman, pe care îi ironiza pentru „desele” scrisori: „Mai întâi mă lipsesc a vă mulțumi pentru multele scrisori ce mi le-ați trimis, puindu-mă pururea în curent cu ceea ce se întâmpla în lume și în țară. (…) Despre partea mea, a lui Moș Iftime Talpa-Lată, veți ști numai că tot mă ustură piciorul și vă duc dorul și vă trimit cioarelor în crucea hotarelor pentru că nu-mi scriserăți din câte s-a întâmplatără… (…) Fiindu-mi teamă că, de lene și de frică de cheltuială mare și ruină, nu veți merge nici unul să cumpărați mărcuță (dedea-v-aș la Mărcuța), vă trimit una de cincisprezece bani, ca să-mi scrieți o scrisoare. Tu, Ronetti Roman, s-o scrii, că ești mai priceput și tu Caraiale să pui degetul în loc de iscălitură și să se spuie acolo în scrisoare cum vă mai merge, cum stă țara, lumea și politica, și despre iubitul meu Rosetache Alias Berlicoco să-mi scrieți dacă tot mai e mare și tare în satul lui Cremine și alte chițibușuri asemene”. Scrisoarea e semnată: M. Eminescu; 3 iulie 1878, Florești.
La conacul lui Nicolae Mandrea din Câmpul Cerbului de la Florești, Eminescu a stat, probabil, de pe 18-20 iunie și până la sfârșitul lunii august 1878, timp în care, petrecându-și, la recomandarea doctorului Kremnitz, concediul medical, a tradus din germană primul tom din Fragmente zur Geschichte der Rumänen de Eudoxiu Hurmuzaki, încredințat spre traducere de Ministerul Învățământului prin intervenția lui Teodor Rosetti (a se vedea: G. Munteanu, Hyperion, 1. Viața lui Eminescu, Chișinău, 2002, p. 202).
Un obelisc de beton înălțat la inițiativa învăţătoarei Domnica Păunescu, în lunca Gilortului, de la Floreşti-Ţânţăreni-Gorj, evocă șederea lui Eminescu la Florești: „În acest loc a fost casa junimistului Nicolae Mandrea, în care a locuit şi a creat lunile iunie şi iulie 1878 marele poet român Mihai Eminescu”.
Aceeași învățătoare, Domnica Păunescu, donează Memorialului Ipotești un fragment de ușă pictată de soția lui Nicolae Mandrea, Zoe Mandrea.
Pe fragmentul de ușă sunt pictate în ulei motive florale în culori pastelate alb, roz și bleu pe fond vernil. În colț – inițialele Z.M.
