Spunem, câteodată, despre cineva, că s-a vândut, sau te-ai vândut pentru un blid de linte. O știm cu toții, expresia este una disprețuitoare, însemnând a te vinde pe nimica toată, foarte ieftin, a renunța la principii în schimbul unei plăți, al unui serviciu mult sub valoarea compromisului făcut.
Expresia are o vechime de mii de ani și pentru a afla contextul în care a fost rostită trebuie să mergem la textul Bibliei, mai precis la Vechiul Testament, la prima carte a acestuia, dar și a Bibliei, anume Facerea/Geneza. Protagoniști sunt Esau/Isav și Iacov, fiii gemeni ai patriarhului Isaac. Iacov, sau Iacob, al cărui nume va fi schimbat ulterior în Israel, era al doilea fiu al lui Isaac și al Rebecăi, fiind mai apoi tatăl a 12 fii, care vor deveni strămoșii celor 12 triburi ale israeliților. El este considerat unul dintre cei trei mari strămoși ai israeliților, alături de tatăl său, Isaac și bunicul, Avraam. Numele lui este un derivat al cuvântului ebraic „akev”, însemnând călcâi, și pleacă de la legenda nașterii sale. Se spune că Rebeca, mama sa, purta în pântece doi gemeni. Mai întâi s-a născut Esau, iar după aceea a ieșit și fratele său, ținându-se cu mâna de călcâiul primului născut. „Și i s-a pus numele Iacob”.
În cartea Facerea, capitolul 25, se arată cum, crescând cei doi frați, Esau a ajuns priceput în ale vânătorii, trăind într-o zonă de câmpii, în timp ce Iacob era o fire liniștită, viețuind în corturi. Și așa cum se întâmplă încă în unele familii, fiecare dintre părinți avea câte un preferat dintre fii. Astfel, în timp ce tatăl, Isaac, ținea mai mult la Esau, deoarece acestuia îi plăcea vânătoarea, mama, Rebeca, îl prefera pe Iacob, pentru firea sa liniștită. De altfel, rivalitatea dintre cei doi frați s-a manifestat încă din pântecele mamei, acolo unde cei doi copii se zbăteau, motiv pentru care Rebeca i se adresează Domnului, întrebându-L dacă mai are rost să ducă această sarcină la bun sfârșit. Dumnezeu, atunci, i-a răspuns: „În pântecele tău sunt două neamuri și două popoare se vor ridica din pântecele tău; un popor va ajunge mai puternic decât celălalt și cel mai mare va sluji celui mai mic!”
Într-una din zile, Esau a venit ostenit și flămând de la câmp și i-a cerut fratelui său geamăn, Iacob, să-i dea și lui să mănânce din fiertura roșie de linte pe care acesta o gătise. Iacob a fost de acord, dar i-a pus fratelui său condiția ca acesta să renunțe, în favoarea sa, la dreptul de prim născut, practic să vândă acest drept pentru acel blid de linte pe care-l va primi. Esau a fost de acord, jurându-se că-și va respecta promisiunea. Să menționăm faptul că, în Orientul antic, dreptul de primogenitură era aducător de privilegii. În final, după jurământ, Iacob i-a dat fratelui său o bucată de pâine și un blid de linte. De la culoarea roșie a fierturii de linte, lui Esau i s-a mai spus și Edom („roșu”, în ebraică), iar ținutul pe care Domnul i l-a dat lui Esau și urmașilor săi (edomiții) a fost numit Edom. El se afla în afara Pământului Făgăduinței și va fi anexat, în mai multe rânduri, la regatul Iudeii, adeverindu-se astfel profeția Lui Dumnezeu. Mai târziu, grecii vor spune acestui ținut Idumeea, iar locuitorii săi vor fi asimilați cu evreii antici, către ultimul secol al erei precreștine.
Esau și Iacob au dispărut de mult din istorie, dacă vor fi existat, dar târgul încheiat de ei, prin vinderea unui privilegiu pe un blid de linte, a intrat în „folclorul” a numeroase popoare, fie ele creștine sau nu.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Nașterea lui Esau și a lui Iacob, miniatură atribuită lui François Maître (François Pictorul) din manuscrisul „Cetatea lui Dumnezeu” (1473), păstrat la Biblioteca Națională Franceză. Se observă cum Iacob vine pe lume ținându-se de călcâiul fratelui său, Esau
Esau vânzându-i fratelui său, Iacob, dreptul la primogenitură, în schimbul unui blid de linte – tablou, din 1640, al pictorului flamand Matthias Stom (c.1600-c.1652)
