A treia carte poștală semnată de Matei Eminescu și adresată lui Corneliu Botez, păstrată în Fondul Documentar Ipotești, conține o precizare la mărturii anterioare, pe care fratele poetului, în alte scrisori, i le-a încredințat acestuia:
„Iubite Corneliu
În informațiile ce ți-am dat am făcut o eroare – e și de mult de cănd îmi ceri amintiri. Mama și Iurașcă consilierul de Curte erau veri al IIle. Bunul consilierului (tata lui tată-său) și cu tatăl mamei erau veri primari. Mi-am adus aminte, căci mama de acord cu soră-sa Mavrodineasa criticau însurătoarea col. Petrache Mavrodin, și tata i-a respuns că sunt rude de diparte cu soția sa, o chema Safta, pare-mi-se că trăiește.
Salutări amicale
Eminescu
29/4.909
Severin.”
Precizarea impune reconstituirea/ reamintirea unei genealogii. Vărul de-al doilea al Ralucăi și al Mariei (Mavrodineasa) era copilul vărului primar al lui Vasile Iurașcu, iar tatăl lui Vasile Iurașcu trebuia să fi avut un frate, căci purta același nume, Iurașcu.
Consilierul Curții din Galați apare în memoriile lui Matei Eminescu pentru prima oară în scrisoarea din 14 aprilie 1909: „Tatăl unui Iurașcă a fost membru la Curtea din Galați, mort subit acum vr-o 15-20 de ani, era văr primar cu mama”.
Într-o scrisoare din 29 aprilie 1909, Matei precizează locul lui Petrache Mavrodin în arborele stufos al familiilor Irașcu – Eminovici – Mavrodin: „Maria Mavrodin, bunica lui Mantacaș și a avocatului Mavrodin, stabilit acum la Brăila, și care era soră cu mama, – sau tata avocatului Mavrodin, inginerul Mantacaș și frate cu Colonelul Petre Mavrodin, stabilit mai pe urmă la Focșani”. Lectura inversă, a scrisorii și a cărții poștale scrise în aceeași zi, dar la ore diferite (scrisoarea precedă cartea poștală), ne oferă deznodământul: „Colonelul Petre Mavrodin (…) căsătorindu-se a luat o fată coborîtoare din Iurașc, cel pripășit în țara de jos, așa că de departe (cam veri al doilea), se rubidea cu nevasta lui, cu Iurașcă, fostul consilier de Curte, se rubidea și el și ea. La această căsătorie știu că s-au opus din răsputeri mama lui, bătrîna văduvă care era bogată ca și mama”.
În Țara de Jos s-a instalat unul dintre cei doi frați Iurașcu – Ion și Toader – veniți din Hotin între 1773-1774, Toader, „probabil (presupune I. Roșu) chiar în Galați”, unde devine „consilier de curte” (I. Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu. Originile, București, 1989, p. 157).
Ion se stabilește în Țara de Sus, la Dolhasca, călugărindu-se spre sfârșitul vieții și primind numele de Iov. Până la retragerea în mănăstire a fost, probabil, arendaș. La data nașterii fiului său, Vasile, bunicul poetului, Iov era logofăt pe moșia Dolhasca, care aparținea banului Iordachi Cananău (a se vedea: I. Roșu, p. 147-160).
Maria, fiica mai mare a lui Vasile și a Paraschivei Iurașcu, sora Ralucăi, se căsătorește cu Mihalache Mavrodin. Ei au avut cinci copii: Petre, Profira, Iorgu, Vasile și Maria (a se vedea A.Z.N. Pop, Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1962, planșa V).
Petre Mavrodin este cel care se căsătorește cu Sofia (nu Safta, cum scrie Matei), descendentă din Iurașcu, stabilit în Țara de Jos, în pofida voinței mamei sale, care zicea că-s rude „și n-are să le ajute D-zeu”. Dar, concluzionează Matei Eminescu, „D-zeu și-a văzut de treabă. Colonelul Petre Mavrodin a murit om de o jumătate de milion avere”.
