Istorii vechi din Botoșani –  Ocolul domnesc al Botoșanilor (satul Unțeni)

0

Un alt sat din ocolul târgului Botoşani, pe care Petru Şchiopul îl va înstrăina, dăruindu-l unei mănăstiri, este Unţeni (Onţeni, Onţăni). La 25 septembrie 1587, voievodul pomenit întărea mănăstirii Moldoviţa „satul Onţăni, fost domnesc, ascultător de ocolul târgului  Botoşani”, dania fiind aşadar mai veche. La 20 decembrie 1588 reînnoieşte dania sa pentru mănăstirea Moldoviţei, în prezenţa mitropolitului Sucevei, a episcopilor Romanului şi Rădăuţilor, „satul anume Onţăni, ce acel mai sus numit sat au fost al nostru drept domnescă şi alăturat la ocolul târgului Botoşenilor”. În document, atunci când se descrie hotarul satului, se face referire şi la toponimul Oanţă, care nu poate fi decât numele întemeietorului aşezării. Trei surse diferite dau însă trei traduceri diferite: „Bordeiul Oanţei”, într-un suret nedatat, „Pivniţa Oanţii”, într-o copie din 30 iulie 1787, tălmăcire a uricului lui Petru Şchiopul, în care se menţionează faptul că acesta avea mai multe locuri în care „sânt ştersă slovele” şi, în sfârşit, „mormântul lui Oanţă”, în a treia sursă. Alte toponime din respectiva hotarnică, sunt „Valea Cordariului”, „Gura Prisăcii”, „Adâncatele”, „Obârşia Românesei”, „Drumul Cordariului”, „Obârşia Custurilor”, „Matca Ursoaii”.

Ulterior, dania va fi reconfirmată de către Ştefan Răzvan, Ieremia Movilă, Ştefan II Tomşa şi Gaşpar Graţiani voievozi. Vasile Lupu va întări şi el acest sat, împreună cu un heleşteu, mănăstirii Moldoviţa, mai întâi la 19 iunie 1638, apoi la 16 iulie acelaşi an. Heleşteul fusese revendicat de popa Costin din Botoşani şi de gelepul (negustorul de vite) de acolo, care au rămas însă „de toată legea ţării”, iar mănăstirea şi-a pus ferie în vistierie.

Se pare că mai exista, totuşi, o parte a Onţenilor aflată încă în proprietate particulară pe care, la o dată după 1649, Ionaşco Cujbă, scos din dregătoria de mare vornic al Ţării de Sus de către Vasile Lupu voievod, o lăsa prin diată surorii sale Solomia şi copiilor ei, fiindu-i lui cumpărătură acea a patra parte din Onţeni de la nepoţii lui Simion Horciog, cu 50 de galbeni.

La 13 ianuarie 1796, Onţenii se aflau într-o pricină de hotar cu Uriceni (fost Medveja, azi înglobat în satul Soroceni) şi un sat nou înfiinţat, Sorocenii. La acea dată, Onţenii erau reprezentaţi la judecarea pricinii de „giupânul Năstasă, vechilul dumnealui giupânului Tudurii Mustaţă”. Este menţionat şi un „Luca solonari cupeţ, ce-au ţinut moşii Onţăni mai înainte, în anii trecuţi”. În Catagrafia ţinutului Botoşani la 1802, în dreptul Onţenilor se specifica „a clirosului din Cordun”, adică din Bucovina (la 1775, odată cu alipirea Bucovinei, austriecii luaseră şi mănăstirile acesteia, inclusiv Moldoviţa). Satul era înscris în ocolul Câmpului, avea 75 de locuitori birnici, nici un scutelnic.

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

+6 -0
se încarcă...