Din Patrimoniul Memorialului Ipotești –  fotografia Sofiei Tăutu și a Mariei Capșa            

0

Într-o scrisoare către Corneliu Botez, Matei Eminescu relatează despre Samoilă  Frank, pentru care Gheorghe Eminovici  a pețit-o pe fiica lui Costache Caraieni. Acesta, după relatările lui Matei Eminescu, îi răspunsese „că-i dă fata lui Frank, îi dă şi bani să deschidă farmacie, căci era farmacist de meserie, dar cu condiţie, ca să treacă dela catolicism la ortodoxism”. Povestea botezului și peripețiile preotului Vasile Hudeșteanu, implicat în toată „afacerea”, sunt, în general, cunoscute și din documentele publicate de Gh. Ungureanu (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977).

Costache Caraieni, scria Matei Eminescu, „era un grec romanizat (…); fusese el făclier (lumânărar) împreună cu tatăl generalului Pilat, grec şi acesta, mai pe urmă şi băcan, şi precum pe atunci religia era la mare vază şi luminările de ceară foarte căutate, făcuse Costake Caraieni parale bune, şi întrerupsese negoţul. Avea patru fete. Pe cea mai mare a măritat-o după Capşa, mama fraţilor Capşa din Botoşani. Pe cea de-a doua, Zoica, după un grec moşier, Macri Apostol”. Despre Valeria știm că s-a măritat cu Samoilă Franc, că a fost prietenă bună cu Raluca Eminovici, că a avut trei copii și că spre sfârșitul vieții a locuit la Agafton.

Pe Costache Caraieni și două dintre fiice le aflăm, printre „sudiții nemțești”, la numărul 33, și într-o statistică a supușilor străini din Botoșani, făcută de Visterie în 1820, care cuprinde 70 de familii: „Constantin Ion Caraeni, grec, născut în Botoșani. Însurat cu Maria, fata preotului Vasile din Tătărași, în Eși. Are 2 copii. Șade în casa sa de veci în mahalaua Vrăbienii. Se negustorește cu vite de negoț, posesie de moșie cu anu, cu vin, cu rachiu și vutcă, are dugheană în târgul vechiu”. Statistica, păstrată în original la Arhivele Statului Iași, este inserată și în  Monografia orașului Botoșani, semnată de Artut Gorovei (Botoșani, 1926, p. 86). În Tabula Gratulatoria din finalul monografiei, descoperim un alt nume care legat de familia Eminovici: „D-ra Sofia Tăutu, o botoșăneancă de baștină”, fiica lui Ionică și a Profirei Mavroeni, după cum reiese din arborele genealogic al familiei Tăutu, inserat în aceeași monografie la pagina 102.

Sofia Tăutu îi oferise informații, în două scrisori, și lui Corneliu Botez despre familia Eminovici, cumulând amintirile sale, ale mamei sale, care a fost prietenă cu familia Eminovici, ale Profirei Misihănescu, rudă cu poetul, şi ale altor persoane.

O fotografie a Sofiei Tăutu și a Mariei Capșa, făcută la Botoșani, în atelierul lui Jean Bielig, se păstrează în Fondul Documentar Ipotești.

Deja ai votat!
se încarcă...