Cum am verificat informațiile în perioada pandemiei

♦ Cea mai mediatizată pandemie din istoria umanităţii a venit cu provocări uriaşe chiar şi pentru cei deja obişnuiţi să lupte pentru aflarea adevărului.

0
Jurnaliştii de la Monitorul au fost în miezul evenimentelor încă de la carantinarea primilor botoşăneni reveniţi acasă din zonele fierbinţi ale Europei, în care coronavirusul făcea deja ravagii

Am fost dintotdeauna atenți și riguroși cu informația pe care am publicat-o, din respect pentru profesia noastră și, mai ales, din respect pentru cititori. Una dintre obligațiile profesionale ale jurnalistului este să verifice informația din două sau trei surse independente, să elimine riscul de părtinire sau intoxicare. Perioada stărilor excepționale – de urgență și alertă – cauzate de epidemia de COVID-19, a făcut această sarcină și mai importantă, dar și – paradoxal – mai grea.

Atenţie la selectarea cuvintelor

Pentru că a existat și o perspectivă nouă a cititorului pe timpul pandemiei, care nu știa cu ce se confruntă, una din primele decizii luate de noi la nivel editorial a fost ca anumite cuvinte, de genul „isterie”, „panică”, să nu mai fie asociate cu coronavirus. Oamenii erau speriați destul, nu mai aveau nevoie de șocuri în plus.

Blocaj impus de la centru

Verificarea conținutului informației în timpul pandemiei s-a dovedit o adevărată încercare. Nu trebuie să uităm că autoritățile centrale au interzis, practic, furnizarea oricăror informații către presă la nivel local. Așa că a fost foarte greu de obținut confirmări, chiar dacă știam, neoficial, că așa este. Nu aveam cum demonstra. Informații despre cauza deceselor, numărul de pacienți, numărul de testări zilnice, numărul de internări din Botoșani au fost aproape inexistente. De ce au lipsit materialele sanitare atât de mult timp nu am știut. De ce s-a întârziat alocarea de bani spitalelor și aprobarea confecționării de măști și combinezoane de către fabricile românești de confecții, la fel. Am semnalat faptele ca atare, fără o explicație clară. Pentru că nu am avut documente sau surse oficiale pe care să ne bazăm, am publicat cam o treime din informațiile care au ajuns la noi din diverse surse, oricât de multă încredere am fi avut în ele.

Luptă cu „legendele urbane”

Așa cum am scris în repetate rânduri, muțenia autorităților a contribuit enorm la apariția diverselor legende urbane sau de alt gen și cei lăsați să lupte cu acest fenomen au fost ziariștii. Deși nu prea era treaba lor.

Așa că ne-am trezit în situația de a explica oamenilor de ce sunt anumite teorii false sau greșite. Am constatat că cel mai simplu argument a fost cel financiar.

Teoriile cu antenele 5G au dispărut din comentariile de pe site după ce am dat cifrele cu vânzări. Vaccinurile din toată lumea însumează 60 de miliarde de dolari pe an. Doar Volkswagen vinde dublu anual, Apple vinde de patru ori mai mult, turismul american (închis acum) înseamnă 200 de miliarde anual, cel european 300 de miliarde. Și teoria cu Bill Gates și vaccinatul a rămas credibilă doar pentru cei care nu pot sau nu vor să fie convinși.

Cifrele nu mint

La fel am procedat cu speculația că spitalele internează bolnavi cu Covid-19 pentru a lua mai mulți bani. Am relatat că de fapt iau mai puțini, pentru că nu se compară complexitatea unei operații neurochirurgicale cu un tratament cu paracetamol. Plus că spitalele au stat mai mult goale, așa că au primit de la Casa de Asigurări cam un sfert din banii de anul trecut.

Cam la fel procedăm și cu istoria că reprezentanți DSP umblă prin județ ca să dea bani oamenilor să fie de acord să scrie Covid-19 pe certificatul de deces. Doar că aici, pe lângă calculul banilor, mai adăugăm și faptul că nu rudele hotărăsc ce apare pe certificat, ci un medic.

Toate aceste demersuri au fost făcute de ziariști fără absolut nici o reacție a autorităților locale sau a celor sanitare. Pentru că nu a existat vreuna.

Lupta pentru date în timp real

Dacă toate cele de mai sus au putut fi verificate de cei care citesc ziarul, o problemă aproape insurmontabilă a fost când informațiile din Monitorul nu băteau cu cele oficiale, din cauza vitezei diferite de reacție. Exemplul cel mai limpede e cel cu cadrele medicale infectate. Când noi scriam că sunt 53 infectate în Botoșani, pe site-ul Ministerului Sănătății apăreau doar nouă cazuri. A mai durat două zile până au modificat, dar când au trecut în tabelul lor 53, deja numărul celor infectați din Sănătate ajunsese la o sută. Și în acest caz, sursele oficiale, acelea pe care ne tot recomandau autoritățile să le credem, prezentau o imagine deformată a realității.

Greu a fost și cu informațiile contradictorii care veneau din surse legitime. Inițial ibuprofenul și anticoagulantele erau periculoase, acum sunt absolut necesare în tratament. Masca era aproape inutilă, acum a devenit obligatorie. Hidroxiclorochina era bună, Antibiotice Iași s-a apucat să o producă, acum nu mai e bună. Aceste schimbări de direcție fac parte din dialogul legitim în mediul științific, unde teoriile se confruntă și se actualizează, unde ce se descoperă azi infirmă ce credeam ieri.

Dar ce-i de făcut când publicul așteaptă un singur adevăr, dintr-o singură sursă, cât mai credibilă, cu cât mai multă autoritate? Cum se procedează când cifrele oficiale sunt greșite și nu bat cu cele publicate în ziar? De unde aflăm adevărul? Aici chiar nu există un răspuns universal valabil, răspunsul apare în timp și fiecare cititor decide.

– Cătălin MORARU

 

 

 

+9 -0
se încarcă...