Din Patrimoniul Memorialului Ipotești – „Actu de Vecinică Vânzare” a Cătămărăștilor

0

În anii când A.D. Xenopol redacta și apoi publica, în 1897, „Istoria și genealogia casei Callimachi”, moșia Stâncești era (și a continuat să fie până la instaurarea regimului comunist) „singura rămășiță din averea originară a familiei Callimachi” păstrată la urmașii ei. Într-un izvod de documente, Alexandru Callimachi, la care face referire A.D. Xenopol, dădea lămuriri despre constituirea ei.

În 1602 și 1603, Ieremia Movilă, iar mai târziu, în 1607, Simion Movilă și, în 1609, Constantin Movilă întăresc stăpânirea lui Toader Aprodul pe aproape jumătate din satul Stâncești. Celelalte părți se aflau în proprietatea lui Ionașcu Potlog și a lui Toader Paharnicul. Prin cumpărare, toate părțile Stânceștilor ajung în averea familiei Stroici. Moștenitorul Stânceștilor, Dumitrașcu Stroici, pune moșia zălog pentru 100 de lei, pe care îi împrumută de la Teodor Calmășul. Neputând restitui împrumutul, acesta pierde Stânceștii, iar după mai multe clarificări moșia trece în proprietatea lui Teodor Calmășul. La moartea lui Teodor Calmășul, în 1740 moștenirea trece la fiul mai mic al acestuia, Dumitrașcu Vel-Ban. Maria, soția banului Dumitrașcu, lasă moșia fiului lor, Ioan (1750-1786). În 1813, prin testamentul Ruxandrei, soția lui Ioan, decedat la acea vreme, Stânceștii ajung proprietatea lui Alexandru Callimachi Vornicul, care construiește, conform cerinței testamentare, o biserică de piatră.

Deasupra ușii, se poate vedea și azi inscripția: „Anul 1837 de la nașterea Domnului nostru Isus Hristos, s-a făcut acest sfânt locaș cu toată cheltuiala marelui vornic de Țara de Jos, Alexandru Callimachi, având de epistat pe polcovnicul Ilie Dobranici și lucrători cu mânile pe locuitorii acestui sat Stăncești și anume după neam: Chiselițeni, Chibăceni, Cerceleni, Țărăneni, Talăbeni, Speneni, Ciubotăreni, Ciunteni, Murăreni și Bombeni”.

Alexandru Callimachi a avut din prima căsătorie, cu Ileana, fiica vornicului Gavriil Conachi, doi copii – Xenofon (1801-1820) și Ruxandra (1808-1892) – și doi copii din a doua căsătorie, cu fiica postelnicului Ioan Cuza – Teodor (1836-1894) și Smaranda (1838-?). Moșia Stâncești e lăsată moștenire lui Teodor Callimachi, iar Smarandei îi revine, în urma unei împărțeli cu fratele său, o altă moșie care aparținea familiei, probabil, de prin 1767: A.D. Xenopol semnalează existența unei cărți „di la Grigore Ioan Callimachi Voevod pentru împreunare moșii Stâncesti dispre Cătămărești”.

Spre deosebire de Stâncești, care rămâne în familie, moșia Cătămărăști este vândută lui Constantin Șuțu. „Actu de Vecinică Vânzare” se păstrează astăzi în Fondul Documentar Ipotești. În temeiul plenipotenței date de soția sa, Smaranda, actul este semnat de Alexandru Beldiman:

Sub scrisul Alecsandru Beldiman, facu știut, prin acest Act, că în temeiul plenipotenției ce amu de la Soțiea mea dei Smaranda Beldiman, născută Calimah. Scoțîndu în vânzare prin licitație de bună voie pe puterea Stăpânirei de față și fără pricini Moșiea Cătămărești din districtu Botoșenii, în întinderea de una-mie-o sută-șasă-ḓeci-și-două fălci, care Moșie este venită în proprietatea Soției mele, cu Actul de împărțală, săvârșit între Soțiea mea cu fratele său Theodor Calimah, și întărit de judect. de Botoșeni sub nr. 305. După îndeplinirea formalităților înaintate de onorab. Curte de Întărituri și a publicației înserată prin Monitor nr. 10 din 12 octomb. 1860. La 20 octomb. 1861 în ființa și cu mulțemirea mea, sau adjudecat asupra domniei sale domnului Constandin Șuțu în preț de doa-ḓeci-și-patru-mii galbini nr. 24000 (…) Așa dar fiindu că eu întemeiul împuternicirei ce amu dela Soțiea mea amu primit dela dlui Cumpărătoriul întregu prețul vândutei Moșii, îi dau acestu Actu, sub a me iscălitură, împreună și cu vechile documenti; împuterea cărora va stăpâni dlui Domnu Șuțu arătatul fondu, ca pe dreapta proprietate cumpărată cu bună credință dela formal mezat cu condiția însă că dlui cumpărătoriul urmeaḓi a respecta contractu cu care acest fondu este imposesiet pe timp de cinci ani”.

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești

Deja ai votat!
se încarcă...