Povestea vorbei – freelancer

0

Dacă vorbim cu aproape oricine își caută de lucru în aceste zile, mai ales ținând cont de nefericitul context al pandemiei, auzim un cuvânt repetat constant: „freelancer”. Freelancer-ul este termenul folosit în prezent pentru a desemna persoana angajată pe cont propriu și care își vinde serviciile și abilitățile către anumiți angajatori pentru o durată determinată de timp. Cuvântul englezesc „free” e moștenit din vechi germanicul „frei” (liber), în timp ce „lance” este identic cu același termen francez însemnând „lansare, descărcare cu forță”. Alte cuvinte similare cu freelancer-ul sunt lucrător/contractor independent; le-am putea chiar spune mercenari creativi, care lucrează pentru cei mai mari ofertanți, iar dacă o facem ne apropiem de sensul inițial al cuvântului. Motorul de căutare wikipedia atribuie prima utilizare a cuvântului marelui scriitor scoțian sir Walter Scott, în 1819, în romanul său ce ne-a încântat adolescența multora dintre noi, anume „Ivanhoe”. Acolo, autorul scrie despre un lord feudal care referindu-se la armata sa plătită folosește expresia „free lances”. În acest sens, înțelegem că termenul se referă la mercenarii germani și italieni care-și ofereau abilitățile și armele lor de luptă (lăncile) celui care îi plătea. Din evul mediu până în perioada renașterii au existat soldați fideli monarhilor și nobililor lor, dar și luptători care se puneau la dispoziția oricui îi plătea. Aceștia era free lances, adică lăncile libere, sau free lanceri, însemnând lăncierii liberi. Ei erau angajați de către nobilii și suveranii feudali care doreau ajutor militar pentru obținerea și apărarea cât mai multor proprietăți. Totuși, majoritatea celor ce susțin că Walter Scott a folosit pentru prima dată acest termen a avut doar wikipedia ca punct de referință. Potrivit vizualizatorului Ngram viewer, o bibliotecă virtuală Google books, care pune la dispoziție cărți vechi, netipărite, precum și termeni și expresii vechi, cuvântul „free lancer” a fost folosit prima dată într-o carte din 1716, dar aceasta nu este indicată, din cauza unor restricții de copyright. Aceeași bază de date citează o altă carte, mai veche, apărută în 1809, în care personajul principal, Hugh Miller, un mercenar, este descris ca fiind loial regelui și nu un „freelance”. Interesant este că fenomenul freelancerilor a fost bine documentat pentru tot parcursul războaielor medievale, chiar dacă termenul ca atare e o creație a secolelor XVIII-XIX. Soldații angajați erau deja ceva obișnuit după anul 1000, devenind piese importante în conflictele militare dintre veacurile XII-XIV. Majoritatea cuvintelor folosite pentru a-i desemna pe acești soldați angajați ai evului mediu au apărut după evul mediu: în vremea Renașterii, mercenarilor angajați de orașele italiene sau de papalitate li se spunea „condottierre”  („contractant”), în timp ce în regiunile germanice se folosea termenul de „landsknecht” („slujitor al pământului/țării”), pentru soldații germani mercenari din secolele XV-XVII. Mai înainte de aceste vremuri, consemnările latine ale evului mediu timpuriu îi menționează pe soldații angajați cu termenii de „stipendiari”, „soldato” (de la „soldo”, solda pe care o primeau) sau pur și simplu „mercenarius” (din latinescul „merces”=salariu). O povestioară comică, publicată în Anglia, în 1926, arată care era înțelesul termenului „freelancer” la acea vreme, în Anglia și în SUA. Eroul este un jurnalist care și-a câștigat existența mai întâi ca scriitor independent (freelancer), ipostază în care a fost foarte fericit, ulterior devenind redactor salariat. Indiferent de cine a folosit mai întâi termenul, este clar că originea cuvântului „freelance” se datorează conexiunii vizuale cu armele soldaților mercenari și disponibilității lor de a-și oferi serviciile celui care plătea mai mult. Dacă intrăm în spații de genul „coworking” (spații de lucru în care personae diferite lucrează împreună, dar pentru angajatori diferiți) sau cafenele, vom vedea instrumentele prin care îi identificăm pe freelancerii moderni: puncte de acces la internet, laptopuri cu cel mai performant software sau smartphone-uri pline de date. La fel ca și cei din trecut, freelancerii de astăzi pot fi identificați după clienții pentru care lucrează, dar și după instrumentele pe care le folosesc. Sunt ușor de vizualizat miile de freelanceri din toată lumea, înghesuiți în jurul instrumentelor lor și lucrând în spații publice, dar cel mai adesea acasă. Individual, dar conectați, formând o armată creativă de mercenari corporativi. Un asemenea freelancer, lucrând pentru publicația Monitorul de Botoșani, este chiar autorul acestui articol.

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

 

 

Statuie ecvestră înfățișându-l pe celebrul condotier italian Erasmo din Narni (1370-1443), supranumit Gattamelata („pisica mieroasă”), un freelancer medieval. Este prima sculptură ecvestră a Renașterii, creația din 1453 a lui Donatello, expusă în Piazza del Santo din Padova – Italia

Freelancer – imagine din 1830 ilustrând romanul Ivanhoe, al lui sir Walter Scott

Graficul  Ngram viewer arătând modul în care cuvântul „freelance” s-a modificat de-a lungul timpului. De la a fi două cuvinte distincte „free lance” la începutul anilor 1800, până la cratima „free-lance” din anii 1920, și în cele din urmă, „freelance” integrată, care a devenit populară în anii ’70, și este utilizată în prezent

Deja ai votat!
se încarcă...