Din patrimoniul Memorialului Ipotești – actul de botez al Mariei Ghika și volume semnate de Matila C. Ghyka

0

Numele Balș se pare că nu este doar cotangențial istoriei literare. Iar această poziție o datorează nu doar administratorului său de pe moșia Dumbrăveni, Gheorghe Eminovici, care s-a simțit cel mai nedreptățit când nu și-a regăsit numele în testamentul lui Costachi Balș. Supărarea era justificată, căci Costachi Balș „în tot cuprinsul lui nu se referă nici o singură dată la omul lui de încredere de la moșia Dumbrăveni, Gh. Eminovici, așa cum face cu alte persoane pe care le avea în slujbă și cărora găsea cu cale să le lase ceva din enorma avere” (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. 163).

În 1849, Gheorghe Eminovici părăsește Dumbrăvenii, dar menține relația cu familia Balș și o reprezintă pe Ana Balș în aproape toate comisiile de aplicare a Reformei agrare de la 1864.

Moșia Dumbrăveni intrase în proprietatea „dumnealui nadvornic sovetnic și cavaler Costachi Balș” ca urmarea a unui un act de învoială între frații Constantin și Gheorghe Balș în legătură cu moștenirea (lăsată de tatăl lor Alecu Balș), datat cu 9 aprilie 1836 și care pare a fi scris chiar de Gheorghe Eminovici.

Constantin Balș a avut un singur copil, Dimitrie (Muți).

Gheorghe Balș a avut 5 copii: Gheorghe, Ecaterina, Alexandru, Olga și Vladimir. În Fondul Documentar Ipotești se păstrează patru acte în legătură cu decesul lui Gheorghe (George) și Vladimir Balș: certificatele în original și două traduceri legalizate ale acestora.

Ecaterina a fost căsătorită de două ori: prima oară cu prințul Constantin Ghika, fiul lui Grigore Ghika; a doua oară – cu Leon Gheoca (Ghika-Dumbrăveni), din a cărui iniţiativă şi cheltuială a fost instalat la Dumbrăveni, în 1902, bustul lui Eminescu, lucrat în bronz de sculptorul Oscar Späthe.

Cu primul său soț, prințul Constantin Ghika, a avut o fiică, Maria. Actul de botez al Mariei Ghika se păstrează astăzi în Fondul Documentar Ipotești.

Maria Ghika și Matila Costiescu sunt părinții lui Matila C. Ghyka, căruia i s-a dat prenumele tatălui, dar care a purtat numele Ghika și a fost crescut în casa bunicii sale Ecaterina Ghika, născută Balș.

Diplomat, scriitor, matematician, inginer și istoric, Matila C. Ghyka este, alături de alt român, Pius Servien, şi de matematicianul american G.D. Birkhoff, semnatarul „actului de naştere al acelei direcţii estetice care caută să-şi merite numele de «ştiinţifică» nu numai prin ţinuta teoretică şi spiritul de obiectivitate […], ci şi prin metodologia concretă pe care o utilizează” (Victor Ernest Maşek, Cuvânt înainte, în: Servien, Pius, Estetica, Bucureşti, 1975, p. 1).

Cel puțin două dintre studiile lui Matila C. Ghyka (Essai sur le rythme, Paris, Librairie Gallimard, 1938 și Estetica şi teoria artei. Selecţia textelor, postfaţă, notă asupra ediţiei de Ion Iliescu. Traducerea Traian Lrăgoi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981) pot fi consultate în Biblioteca Memorialului Ipotești.

În Estetica şi teoria artei, Matila C. Ghyka, rezumând la spiritul geometric tendinţa umană de a descoperi regula proporţiei şi a ritmului, constată că „punctul de vedere geometric a caracterizat atât dezvoltarea mintală colectivă, cât şi pe cea individuală a oricărei civilizaţii pe care o putem numi mediteraneană […] sau occidentală […]; geometria greacă şi sensul geometric, aşa cum l-a definit Platon în Republica, sunt acelea care […] i-au dat rasei albe întâietatea ei tehnică, tot acest spirit geometric este acela care a făcut să înmugurească şi să înflorească arhitectura greacă, arhitectura gotică şi toată arhitectura Renaşterii” (p. 339). Prin cele două determinative pentru tipul de civilizaţie, esteticianul reliefează aporturile culturilor la dezvoltarea acestui spirit: calificativul mediteranean subliniază rolul vechilor greci, egipteni, evrei şi arabi, iar occidental recunoaşte rolul Americii de Nord la edificarea acestuia.

 

+7 -0
se încarcă...