Satul Hrișcani, situat în partea de nord a comunei Brehuiești, „pe coasta de deal pi valea pîrîului Timofteni”, avea, la sfârșitul secolului XIX, o suprafață de 680 de hectare „și o populație de 37 familii, sau 160 suflete, din cari 50 contribuabili; o biserică cu 1 cântăreț”. Locuitorii mai aveau „47 boi și vaci, 8 cai, 95 oi, 16 porci, 10 stupi cu albine” (Marele Dicționar Geografic al României, București, 1900, p. 747).
Cu jumătate de secol mai devreme, în inventarul din perioada aprilie – 2 mai 1848 a „averii mobile și imobile găsită la data morții lui Constantin Balș”, în dreptul moșiei Hrișcani (care îi aparținuse) era trecut:
„Patru soiuri de acareturi, însă:
- Una bisărică de lemn durată, vechi, acoperită cu draniță, cu 1 clopot.
- 2 crîcime una în sat și una la drum, cîte cu 2 odăi, proaste, de lemn, acoperite cu paie avînd trebuință de lipit, uși și ferești.
- O moară de lemn, vechi și stricată, cu o piatră în stare proastă, făr acoperimînt, fiind pe iaz cu pești.
- O vie lucrători” (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. 154).
Fălcile de semănători erau următoarele: 77 secară de toamnă, 2 secară de vară, 2 grâu de vară, 87 de orz.
În 1865, în comuna Hrișcani, se aplica reforma agrară, iar proprietarul Dimitrie Balș, moștenitorul, era reprezentat de Gheorghe Eminovici, care semna și „Prescriptu Verbalu”:
„Anul una mie opt sute șaiḓeci și cinci Luna Martie an douaḓeci și cinci ḓile
Subscrișii delegați ce compun Comisiea constituită de art. 24 a lejii rurali conplectând Luc(r)ările privitoari pi comuna Hrișcani proprietate a D. Dimitrie Balși întrucât privești dreptul de posesiuni a locuitorilor clăcași și a îndemniḓării cuvenită proprietariului pentru răscumpărarea clăcii în temeiul legii decretate de măria sa Prințul României la 14 august 1864 și pe temeiul listei Nominali priimite dila primariul respectiv cum că în comuna ce administreață nu sînt mai mulți indiviḓi decât acei arătați prin ea nu mai puțin și pe temeiul Kondicilor de Boierescu înfățoșati de D. vecilu Moșiei doveditoari despre condiția cu cari au lucrat claca fiecari individ în parti am constatat următoarile și anumi.
1/. la noe indiviḓi ce au lucrat claca cu doi boi cuvenindu-li-se câti patru fălci pământ locu de hrană mărginit în fânați arătură și (…) în total li se cuvine 36 fălci pentru cari au a plăti câti 1148 lei 20 parali de numi lor în total faci 10336 lei 20 parali cursul fiscului întri cari întră și un ficior Boirescu admis după telegrama D. Ministru de Interni nr. 24428.
2/. la 17 indiviḓi ce au lucrat claca cu palmilu cuvenindu-li-se câti 2 fălci 40 prăjini în total li se cuvinte 42 făcli și 40 prăjini pentru cari au a plăti îndemniḓaria cuvenită proprietății câti 816 lei de numi întră și o văduvă ca au oferit a plăti indemniḓaria conform art. 22 și 23 din legi.
3/. la 26 indiviḓi de ambili categorii arătate mai sus cuvenindu-li-se pi lângă pământul acordat încă câti 12 1//2 prăjini în vatra satului pentru casa și grădină în total faci soma de 325 prăjini.
4/. la 14 indiviḓi nevolnici văduvi însurații neînsurați și sluji boierești cuvenindu-li-se câti 12 prăjini în vatra satului pentru casă și grădină li s-au și acordat pentru cari au a plăti directu cătră proprietate câti un galbăn așa precum ei fiind în categoria celor cuprinși în art. 5 din leji au declarat în fața Comisiei că nu vroescu a se strămuta pi moșiile statului în dreturile ci li se dă prin citata legi fiind mulțămiți a rămâne în casile lor după speciala învoială ce și până astăḓi au avut cu proprietatea.
5/. la 2 dascăli înscris în tabelă la 37 și 38 li s-au acordat numai dreptul de 12 ½ prăjini în vatra satului pentru casă și grădină fiind că ei urma a fi salariați de Komuna.
6/. Pentru un preot servitoriu Bisericei avându-se în preveri legiuirea cuprinsă în manual administrativ la (…) I pajina 437 s-au acordat 8 fălci și ½ loc de hrană de cari urmeaḓă a fi folosit numai în timpul Serviciului său pi lângă cari s au admis și 12 și1/2 prăjini în vatra satului pentru locul casi și o grădini ce o are pentru cari s-au înscris în tabela a la 39.
În acest mod clasificându-se dreturile fiicăruia individ în parti s-au înciet patru tabeli litera a și dar ele de defeniria operație s-au înciet acest jurnal în patru ezemplari cari îndeosebi pi lângă tabelule alăturându-se le va preḓenta locurilor”.
Urmează semnăturile, printre care și semnătura căminarului. Documentul se păstrează astăzi în Fondul Documentar Ipotești.
Problema pământurilor din Hrișcani rămânea oricum nerezolvată, în pofida acestui prescript verbal detaliat. Monitorul Oficial al României din 4 martie 1878 anunța că, pe 12 martie, urma a se tine licitație în camera primăriei Brehuiești „pentru arendarea a 38 fălci 40 prăjini pământ, remase pe séma acestei comune, de la foștii clăcași, care cad în categoria art. 8 din legea rurală, și 17 fălci de la bisericele Brehuiești și Hrișcani”. Anunțul se publica „spre cunoscința amatorilor ca, în arătata ḓi, să se presinte în camera acestui oficiu, spre a concura la mezat”.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
