Pentru cei care se întreabă de ce fotbalul american, numit în SUA și Canada doar fotbal, are această denumire, în condițiile în care jucătorii joacă cel mai mult folosind doar mâna, trebuie precizat faptul că formele cele mai vechi de fotbal erau numite astfel nu pentru că mingea era lovită cu piciorul, ci pentru că se juca pe jos, la nivelul piciorului. Țăranii medievali jucau cele mai multe sporturi pe jos, la nivelul solului, în timp ce aristocrații le practicau călare. Astfel, sporturile jucate pe jos erau numite fotbal (în engleză „foot” = picior), indiferent dacă implicau sau nu lovirea unei mingi. Multe dintre cele mai vechi forme de fotbal presupuneau ducerea mingii în terenul advers de către întreaga echipă sau de jucători individuali. Jocurile cu mingea au apărut în mod independent, de mai multe ori, în mai multe culturi. Conform FIFA, jocul chinez „cuju”, însemnând „lovește mingea”, este cea mai timpurie formă de fotbal pentru care există dovezi. Jucătorii Cuju puteau folosi orice parte a corpului, cu excepția mâinilor, scopul fiind să introducă mingea printr-o deschidere din plasă. Se asemăna mult cu fotbalul modern, dar și cu rugby-ul. Grecii antici practicau și ei un joc cu mingea, numit „episkyros”. Era un joc de echipă, violent, disputat între două echipe formate din câte 12-14 jucători, fiecare încercând să treacă mingea după liniile formației adverse. O imagine cu un asemenea jucător este gravată pe cupa ce se acordă, din patru în patru ani, țării câștigătoare a Campionatului european de fotbal UEFA. Un joc asemănător practicau și romanii. El se numea „harpastum”, din verbul grecesc „harpazo” = a smulge, a prinde. Jocul a fost inclus și în cadrul Jocurilor Olimpice Romane, fiind atât de dur încât, la final, două treimi dintre jucători erau accidentați. În timpul domniei sale, regele Eduard al II-lea al Angliei (1307-1327) a dispus ca aceia care erau prinși jucând orice formă de fotbal să fie arestați, invocându-se gălăgia și dezordinile provocate.
O formă timpurie de fotbal era „calcio fiorentino” („lovituri florentine”), care își are originea în Italia secolului al XVI-lea. Se juca în fiecare seară, fiind rezervat aristocraților bogați. L-au practicat inclusiv papi precum Clement al VII-lea, Leon al XI-lea sau Urban al VIII-lea. Și astăzi campionatul italian de fotbal este cunoscut sub numele de „Il Calcio”. Revenind către contemporaneitate, să menționăm faptul că mingile de fotbal erau inițial monocolore, de regulă maronii. Au fost cusute pentagoane și hexagoane negru cu alb cu ocazia campionatului mondial de fotbal din 1970, din Brazilia, la care a participat și naționala României, pentru a fi vizibile pe micul ecran alb-negru. Ultima minge de fotbal autentică din piele a fost Adidas Tango España, folosită la Cupa Mondială din 1982. La scurt timp după aceea, la Campionatul Mondial din 1986, mingea folosită era în întregime sintetică. Designerii de la Adidas, a căror minge a fost folosită la Cupa Mondială din 2006, din Germania, au afirmat că mingea concepută de ei a fost cea mai rotundă din istoria competiției. În multe părți ale lumii, fotbalul stârnește mari pasiuni și joacă un rol important în viețile fanilor individuali, a comunităților locale și chiar a națiunilor. Echipa națională de fotbal a Coastei de Fildeș a contribuit la realizarea unui armistițiu în 2006, în cadrul războiului civil și la reducerea tensiunilor dintre guvern și forțele rebele în 2007, jucând un meci în capitala rebelă Bouaké, prilej cu care ambele armate au întrerupt ostilitățile. Același sport a înrăutățit tensiunile în cadrul războiului croat de independență din anii 1990, când un meci dintre formația croată Dinamo Zagreb și cea iugoslavă, Steaua Roșie Belgrad, a degenerat în confruntări armate în mai 1990.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Copii chinezi jucând Cuju, dinastia Song (960-1279)
Jucător de episkyros, sculptură sculptură în piatră expusă la Muzeul Național Arheologic din Atena
Partidă de calcio în Piața Santa Maria Novella din Florența. Pictură de Jan van der Straet
Mingea din piele maro folosită la campionatul Mondial de Fotbal din Anglia, 1966
Prima minge „oficială”,”Telstar” la Cupa Mondială din 1970 în Mexic. Mingea de piele „Telstar” a fost cusută de mână din 32 de elemente – 12 pentagoane şi 20 hexagoane – şi a devenit cea mai rotundă minge a acelor ani. Designul său a intrat pentru totdeauna în istoria fotbalului. Mingea albă, decorată cu pentagoane negre – Telstar (Star de Televiziune, ” Star of television”, „Star TV”) era mult mai bine vizibilă pe ecranele alb-negru ale televizoarelor. Această mingea a devenit prototipul pentru generaţiile viitoare de mingi.
