Din Patrimoniul Memorialului Ipotești – scrisori ale Harietei Eminovici și file din dosarul „Interdicția poetului Mihai Eminescu cerută de Titu Maiorescu”

0

Dintre mărturiile despre viața lui Mihai Eminescu, copleșesc prin dramatismul lor scrisorile Harietei către Cornelia Emilian și dosarul „Interdicția poetului Mihai Eminescu cerută de Titu Maiorescu”.

Scrisorile – în număr de 76, în principal, ale surorii poetului, prima datată cu 3/15 mai 1887 și ultima, cu 31 martie 1889 – au fost publicate în 1893, la câțiva ani de la moartea lui Eminescu și a Harietei la editura fraților Șaraga din Iași. Ele reconstituie imaginea lui Eminescu bolnav, abandonat (oare?) în camerele închiriate de Harieta – bolnavă și ea – în Botoșani, pe strada Sfântul Nicolae, nr. 8.  Harieta le scria binefăcătorilor săi, în detalii, cu socoteala cheltuielii banilor și descrierea evoluției bolilor fratelui său, fără a presupune – e de bănuit – că acestea vor fi publicate. Sunt, așa cum o spune titlul volumului, scrisori, nu corespondența, căci scrisorile Corneliei Emilian lipsesc.

Scrisorile Harietei – singurele surse, publicate, dar nedepuse de I.E. Torouțiu la Biblioteca Academiei, așa cum stabilise – se păstrează, după cum preciza chiar Torouțiu, la descendenții familiei Ștefan și Cornelia Emilian, iar posesorii lor „nu vor sta la îndoială să le predea Academiei Române, când vor crede momentul potrivit” (I.E. Torouțiu, Studii și documente. Vol. IV. „Junimea”, București, 1933, p. XLVIII). Câteva scrisori ale Harietei, inclusiv către Cornelia Emilian, unele în original, altele în fotocopie, se păstrează în Fondul Documentar Ipotești.

Cea de-a doua mărturie –  dosarul transcris de mână  –  se păstrează, de asemenea, la Ipotești

Pe coperta dosarului, cel care l-a transcris a scris: „Interdicția poetului Mihai Eminescu cerută de Titu Maiorescu în 1889 și succesiunea Veronicăi Micle”. Între copertele lui, într-adevăr, se găsesc și documente transcrise cu privire la Veronica Micle.

Dosarul de la Ipotești conține: Raportul medico-legal, semnat de dr. Șuțu, dr. Petrescu (a treia semnătură –  „indiscifrabilă”); Adresa către Primul Procuror al Tribunalului Ilfov prin care, în baza Raportului medico-legal, se solicită dispunerea de constituire a curatelei, datată cu 13 aprilie 1889; Procesul-verbal din 10 iunie 1889 de solicitare a interdicției, semnat de membrii consiliului de familie: T. Maiorescu, Dem. Laurian, Ştefan Mihăilescu, M. Brăneanu, I.L. Caragiale; Interogatoriul luat la ospiciul dr. Sutzu, conform jurnalului nr. 2894/89. de G.  Bursan, asistat de procurorul H. Catargi şi de ajutorul de grefă N. Ionescu, datat cu 13 iunie 1889.

Reproducem din acest dosar cunoscutul interogator, preluat în parte de G. Călinescu în „Viața lui Mihai Eminescu”:

Cum te cheamă?

Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşce cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.

Pentru ce ți-a făcut asta?     

Pentru că eu fiind moștenitorul lui Matei Basarab, regele se teme ca să nu-i iau eu moştenirea.

Ce ai să faci când te vei face bine?       

Am să fac botanică, zoologie, minerologie, gramatică chinezească, grecească, italienească, sanscrită. Ştiu 64 limbi.

Întrebându-l cine e Dl Brăneanu (?)     

Răspunde că este Dl Laurian

Pe dl Catargi

Întrebându-l cine e Petre Poenaru (?)  

Dl Balș

Răspunde că e un om bogat care are 48 moşii, 48 râuri, 48 garduri, 48 case, 48 sate şi are avere de 48 milioane.

Judecător, G. Bursan

Procuror , Catargiu

Grefier, N. Ionescu„.

Pe 22 iunie 1889, Harieta îi scria Corneliei Emilian: „Atâta vă spun și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenariu” (reprodus după: I.E. Torouțiu, p. 219).

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești

+3 -0
se încarcă...