Porumbul, principala cultură din portofoliul fermierilor botoșăneni

0

Portofoliul de culturi din județul Botoșani s-a schimbat față de anii ’90, fiind influențat atât de condițiile climatice, care se modifică de la an la an, seceta severă devenind o obișnuință în ultimii ani, cât și de dispariția și apariția unor noi piețe de desfacere.

Porumbul, cea mai populară cultură

Poate cele mai constante culturi sunt cerealele. În prezent, porumbul se cultivă pe aproximativ 100.000 de hectare, o suprafață apropiată de cea din urmă cu trei decenii, chiar dacă s-a mai micșorat puțin. „Producția de porumb este destul de rentabilă economic, pentru că fermierul o poate stoca în silozuri și vinde când prețurile sunt bune. Mai mult, porumbul este foarte bine vândut la export, așa că fermierii nu pot face abstracție de aceste variabile economice”, a declarat Cristian Delibaș, directorul Direcției pentru Agricultura Județeană (DAJ) Botoșani.

În prezent, cotațiile Bursei Euronext de la Paris se apropie de o mie de lei tona de porumb, dublu față de anul trecut și sunt pe un trend crescător. Chiar și în condițiile unui an agricol prost, afectat puternic de secetă, majoritatea marilor fermieri încheie pe plus, diminuarea cantităților recoltate fiind acoperite de către prețurile practicate pe piața liberă.

Floarea-soarelui, o cultură la mare căutare

O pondere mare în portofoliul fermierilor botoșăneni o are și floarea-soarelui, care se cultivă pe 40.000 de hectare. „Este o cultură bună din toate punctele de vedere. Suprafețele au scăzut un pic din cauza dispariției fabricilor de prelucrare, dar după reluarea exporturilor și suprafețele tind spre cele cultivate în anii de dinainte de 1990”, a mai spus Delibaș.

Seceta diminuează cerealele de toamnă

O situație similară se înregistrează la cerealele de toamnă.

Cerealele de toamnă au și ele o pondere relativ importantă, dar se mențin în zona a 10%-15% din suprafața arabilă a județului. Astfel, grâul se cultivă pe 30.000 de hectare, ovăz pe 4.000 de hectare, orzoaică pe 1.500 de hectare, două treimi fiind orzoaica de primăvară, orz pe 1,1-1,3 mii de hectare, secară pe 500 de hectare și cam tot atâtea hectare cu triticale (n.r. – un hibrid între secară și grâu și au un potențial ridicat de producție de boabe, fiind folosite în furajarea animalelor), o cultură introdusă relativ recent în județ, mai exact acum 10 ani.

„Noi nu suntem o zonă de cultură favorabilă cerealelor de toamnă. Ați văzut ce s-a întâmplat în această primăvară în sudul județului, cât de mare a fost seceta. Într-o iarnă geroasă și fără zăpadă, aceste culturi sunt aproape în totalitate compromise. De aceea, majoritatea fermierilor se îndreaptă spre culturile care se înființează primăvara”, a declarat Delibaș.

Rapița, o loterie

Acesta a mai adăugat că rapița, o cultură intrată în portofoliul fermierilor botoșăneni în preajma anilor 2000, pierde an de an teren tocmai din această cauză, dar și a tehnologiei necesară pentru obținerea unor producții care să genereze și eficiență economică. „În ultimii ani se ajunge la recoltare cu șapte-opt mii de hectare, deși în toamnă se înființează suprafețe cel puțin duble. Culturile care nu trec iarna sunt întoarse și, de obicei, se seamănă porumb, pentru că acesta asimilează cel mai bine îngrășământul de la rapiță”, a mai spus șeful agriculturii botoșănene.

Soia, noul pariu al fermierilor

O altă cultură introdusă recent în cultură și care le-a înlocuit pe cele de odinioară este cea de soia. Aceasta a ajuns să se cultive pe 20.000 de hectare, datorită cererii mari de pe piață. Suprafețe importante, de ordinul miilor de hectare se cultivă cu cartofi, legume sau alte plante tehnice și furajere.

Culturi pe cale de dispariție

Cele mai mari scăderi se înregistrează la sfecla de zahăr și la cânepă, unde de la câteva zeci de mii de hectare înainte de 1990 s-a ajuns în prezent la trei mii, respectiv câteva sute. Scăderi s-au înregistrat și la in de la câteva mii de hectare la maxim o sută cât se cultivă acum.

„Aceste culturi au scăzut din cauza lipsei cererii. Gândiți-vă că înainte de ’90, de exemplu, în județ existau două fabrici de prelucrare a sfeclei de zahăr, iar astăzi mai sunt trei întreaga țară. Aceleași probleme sunt și la in și la cânepă”, a subliniat Delibaș, care a adăugat că de-a lungul anilor au mai existat culturi „la modă”, dar care nu au rezistat mult. „Vă aduceți aminte că aveam cea mai mare suprafață cu armurariu din țară, acum nu se mai cultivă pentru că a dispărut piața. Totul este legat de cerere și ofertă și de eficiența economică. Poate nu se vede așa bine din exterior, dar agricultura botoșăneană nu mai este de mult una de subzistență, ci una bine ancorată în economia reală”, a conchis șeful agriculturii botoșănene.

Deja ai votat!
se încarcă...