Povestea vorbei- Buget

Buget! Un cuvânt de maximă actualitate acum în România, în condițiile formării noului guvern și al urgenței adoptării, de către acesta, a bugetului pentru viitorul an. În zilele noastre, bugetul desemnează bilanțul veniturilor și cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi, organizații, familii etc., pe o perioadă determinată, de regulă un an bugetar. Termenul buget nu a însemnat însă, mereu, acest lucru. În franceza veche, vorbită în evul mediu, cuvântul „bougette” indica o pungă de piele atârnată la centura proprietarului său și care conținea banii necesari pentru cheltuielile zilnice. În 1611, Radle Cotgrave, un lexicograf englez, compila și publica un, un dicționar bilingv foarte util în epocă. În acel Dicționar, autorul considera că termenul „bougette” era diminutivul cuvântului „bouge”, definindu-le astfel: „bougette” = un budget (termenul englezesc, n. ns.), un portofel, o pungă (pouch, în engleză) mare, purtate de bărbați, dar și cutie de piele, folosită pentru a transporta lucruri și așezată în spatele unui bărbat călare, în timp ce termenul „bouge” desemna o casetă mică, sau un cufăr de lemn de călătorie, îmbrăcat în piele, în care femeile își țineau altădată podoabele, îmbrăcămintea și mărunțișurile, caseta sau cufărul fiind agățate la arcurile șeii în timpul călătoriei; acum domnii numesc la fel și cutia și dulapurile în care își păstrează banii, dar și punga de piele mică bărbătească, numită la noi (la englezi, n. ns.) budget”. Observăm că, la acea vreme, cuvântul francez „bougette” fusese deja preluat de către vecinii englezi, care l-au transformat fonetic dându-i forma „budget”. Francezii, la rându-le, au preluat cuvântul „bouge” din latinescul „bulga”, însemnând deopotrivă poșetă sau pungă de piele, geantă mică atârnată de braț, iar ca un cuvânt de argou „uter”. Cuvântul nu este pur latin, romanii l-au împrumutat de la galii pe care i-au cucerit în vremea lui Iulius Caesar, avându-și corespondent în trei limbi celtice: irlandezul „bolg” și galezul „bol”, ambele cuvinte însemnând „burtă”, respectiv bretonul „bol’ch”, denumind învelișul exterior țepos în care se dezvoltă fructul de castan (să fie aici punctul de plecare al unei alte expresii, „a avea țepi, arici la pungă”, adică a fi excesiv de zgârcit?). Revenind la termenul englezesc „budget”, acesta circula deja în secolul al XV-lea în Albion, însemnând pungă, geantă, portofel, de regulă din piele. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, cuvântul a ajuns să se refere și la conținutul unui sac sau portofel, fiind folosit mai ales cu înțelesul de cantitate de materiale scrise sau tipărite. Astfel, într-o scrisoare din 1729 către editorul unei publicații, marele scriitor irlandez Jonathan Swift (1667-1745), autorul celebrei cărți “Călătoriile lui Gulliver”, scria următoarele: „am citit, după cum ați dorit, întregul buget de lucrări pe care le-ați trimis despre cărbuni …”. În timpul lui Robert Walpole (1676-1745), Lordul Prim al Trezoreriei britanice și ministru de finanțe al Regatului Marii Britanii, un contestatar al său publica un pamflet referitor la politica economică a ministrului, pamflet care începea cu aceste cuvinte: „Bugetul s-a deschis …”. Bugetul” devine, astfel, un concept de drept public, pentru a desemna suma de bani alocată printr-un vot al Parlamentului unei entități administrative pentru funcționarea sa.  Era pentru prima dată când se făcea referire la buget ca la o previziune a veniturilor și cheltuielilor unui stat. Francezii au început să folosească englezescul „budget”, cu pronunția (budʒɛ) încă de prin 1760, dar doar cu referire la finanțele britanice. Astăzi, în franceză, înțelesurile termenului sunt cele ale substantivului englez. Din punctul de vedere al francezilor, cuvântul este, în egală măsură, un anglicism, dar și un cuvânt bumerang, adică un cuvânt care se întoarce, dar în altă formă, la cei care l-au lansat. Închei prin a-mi dori să nu vă fi răpit prea mult din bugetul timpului dumneavoastră cu lectura acestui articol!

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Cum arăta o „bougette” medieval? Se purta agățată la centură, balansându-se în ritmul pașilor posesorului. Conținea monede necesare cheltuielilor zilnice sau comerțului, precum cea de mai jos, folosită în Bourgogne la începutul secolului al XIV-lea. De remarcat că biletele banvare erau departe de a fi apărut!

Dicționar al limbilor franceză și engleză, publicat la Londra în 1611 de către Radle Cotgrave. Aici sunt redate pentru prima dată înțelesurile cuvântului care va da naștere, ,ai târziu, termenului de „buget”.

Sir Robert Walpole (1676-1745), considerat primul prim-ministru al Marii Britanii, dar și cel mai longevivi dintre aceștia (1721-1742). În timpul mandatului său de ministru de finanțe, în 1717, este folosit pentru prima dată termenul „buget„ în actualul său înțeles.

Învelișul exterior țepos în care se dezvoltă fructul de castan, numit de bretoni cu termenul „bol’ch”. Să fie aici punctul de plecare al unei alte expresii, „a avea țepi, arici la pungă”, adică a fi excesiv de zgârcit?

Deja ai votat!