Prin diata sa (testament, n. ns.) din noiembrie 1720, Gheorghe Roset lasă fiului său, Constantin, moşia Dracşani. La 16 iulie 1723, paharnicul Constantin Roset cumpără de la Pătraşcu Başotă (Zosin) stolnicul, stăpân al Jolcăşenilor şi Băluşenilor de mai sus de Dracşani, o parte din Dracşani şi Ciorănii de lângă ei. Aşezat lângă vechiul şleah care, după cum am mai afirmat, lega mai îndeaproape decât drumul prin Hârlău, Iaşii de Botoşani, Dracşanii erau supuşi abuzurilor dregătorilor domneşti aflaţi în trecere pe acolo. Urmare probabilă a unei plângeri a vornicului Constantin Roset, prin care îi sesiza domnului de atunci, Constantin Mavrocordat, aceste aspecte, la 21 aprilie 1742 voievodul dă carte vornicelului şi oamenilor din Dracşani spre a fi apăraţi dinspre dregătorii domneşti de cai de olac, podvezi, mâncare fără bani, nefiind acolo menzil (poștă, n. ns.). În acelaşi an, domnul dă o nouă carte socrului său, Constantin Roset (Constantin Roset era socrul lui Constantin Mavrocordat, fiica sa – Catrina – fiind a doua soţie a domnului), învoindu-se ca acesta să oprească tot fânul cosit pe moşia sa de la Dracşani şi să dea înapoi banii pe care îi primise pentru acest fân, deoarece aceia care l-au cosit au intrat acolo fără ştirea şi tocmeala sa, iar fânul cosit îi este lui necesar.
În drumul său prin Moldova, abatele Boscovich trece, la 9 iulie 1762, prin Dracşani, ai cărui locuitori, auzind că soseşte un ambasador (era vorba de ambasadorul Angliei la Poartă), fugiseră ştiind că această vizită putea însemna noi impuneri pentru ei. Boscovich a văzut la Dracşani vreo 90 de stupi de albine aşezaţi în câte un trunchi scobit de copac acoperit deasupra, pentru fiecare dintre stupi locuitorii plătind domniei 8 parale.
În primii ani ai secolului al XIX-lea, Dracşanii şi Dracsânii (azi Draxini) se aflau în stăpânirea beizadelei Dimitrie Mavrocordat, fratele fostului domn al Moldovei, Alexandru II Mavrocordat (zis „Delibey”) ca fiu al lui Constantin Mavrocordat şi Ecaterinei (Catrinei) Roset, nepot după mamă al fostului proprietar al Dracşanilor, vornicul Constantin Roset.
La 17 iulie 1806, Alexandru Moruzi voievod dădea la mâna beizadelei Dimitrie Mavrocordat porunca sa pentru reglementarea unor neînţelegeri între acesta şi locuitorii de pe moşiile Dracşani şi Drăcseni, de la ţinutul Botoşani, în urma plângerii pe care o făcuse beizadeaua, cum că locuitorii celor două moşii „nu numai că să împotrivesc a nu lucra zilile hotărâte după ponturile g<os>pod, dar încă în tărie lor ar fi stricat câteva din locul de fânaţ, făcându-l imaş pentru trebuinţa vitelor lor cu care nu puţină păgubire ar fi pricinuit luminării sale”. Se arăta, în aceeaşi carte domnească, faptul că pentru cercetarea pricinii fusese rânduit Grigorie Tomiţa, diac de vistierie, căruia i se poruncise ca „mai întâi măsurând tot locul de fânaţ să împartă lăcuitorilor fânaţul trebuincios după hotărâre ponturilor g<os>pod şi asămine şi imaş să dé, iarăşi după hotărâre ponturilor […] şi dându-le oareşice mai mult. Şi deosebit să le dé şi locul trebuincios pentru arături şi sămănături cu îndestulare şi după trebuinţe ce vor ave, care loc de fânaţ şi de imaş, cum şi de hrană, ce li se va da să fie de o parte, iar nu împrăştiet pe la mai multe locuri, ca să aducă stricăciuni moşiilor şi păgubire luminatului beizade”. Dacă sătenii vor avea trebuinţă de mai mult fân, ei îl vor putea lua de la vechilul lui Dimitrie Mavrocordat, înţelegându-se ca „ori în bani sau în zâle să-şi poată întâmpina trebuinţa”. Dacă vreunii dintre locuitori se vor arăta cu nesupunere şi nu vor urma porunca domnească, vechilul este rânduit ca „dintre cei răzvrătitori pe doi – trii să-i pună în fie<a>ră şi să-i aducă aice ca să-şi ia căzuta cercetare spre pilda şi altora”. În final, se arată că şi vornicilor de Botoşani li se va porunci să dea acelui diac de vistierie „cuviinciosul agiutor la cercetare”.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
