Povestea vorbei – Vaccinul

0

Dacă săptămâna trecută, plecând de la o temă de actualitate, scriam despre originea și înțelesurile termenului „buget”, pentru această săptămână, dată fiind noua temă de actualitate, am ales să scriu despre un alt termen. Omenirea întreagă se află, acum, sub spectrul epidemiei generate de coronavirus, dar se întrevăd zorii speranței prin folosirea, la scară globală, a unui antidot, prin intermediul …„vaccinului”. Ce este și de unde vine numele vaccinului? Prima tentație este aceea de a asocia termenul cu numele ilustrului chimist și microbiolog francez Louis Pasteur, dar ne-am pripi dacă am face-o. În fapt, termenul este mai vechi, iar povestea sa este, de fapt, povestea unui medic de țară englez și a unui animal, vaca. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, una dintre cele mai cumplite boli, care secera zeci de mii de vieți, era variola. Numele bolii a fost dat de un episcop elvețian încă din anul 570 d. Hr., plecând de la latinescul „varus” = „semn pe piele”. Se știa, încă de atunci, că supraviețuitorii bolii deveneau imuni la aceasta, iar oamenii făceau toate eforturile pentru a găsi un leac pentru „monstrul pătat”, cum i se mai spunea bolii. În secolul al XVIII-lea, cel mai de succes mod de combatere a variolei era „inocularea” sau „variolarea”, termenii fiind interschimbabili. Cuvântul „inoculare” vine din tot din latină, însemnând a grefa. Practic, se lua țesut din pustulele/bubele bolnavului de variolă și acesta era instilat, subcutanat, indivizilor neimuni, care după câteva episoade de febră deveneau, la rându-le, imuni la această boală. În 1757, un băiat de doar opt ani a fost inoculat cu variolă la Gloucester – Anglia, fiind unul dintre miile de copii inoculați în acel an în Anglia. Băiatul a dezvoltat o formă ușoară a bolii, devenind ulterior imun la aceasta. Se numea Edward Jenner și la acea dată, era deja orfan de tată, locuind împreună cu fratele său mai mare. La vârsta de 13 ani ucenicea pe lângă un farmacist și chirurg de la țară, lângă Bristol, iar legenda spune că a auzit la un moment dat o lăptăreasă spunând: „Nu voi avea niciodată variolă, pentru că am avut varicelă. Nu voi avea niciodată o față urâtă”. De fapt, era o credință obișnuită că lăptăresele erau într-un fel protejate de variolă. Anii au trecut, iar Jenner a devenit un reputat biolog, fiind preocupat și de chirurgia clinică. Amintindu-și de ceea ce auzise în copilărie, dar și observând că lăptăresele deveneau imune la variolă după ce se îmbolnăveau de „varicela vacii”, cum i se spunea unei alte maladii infecțioase, Jenner a concluzionat nu numai că varicela vacii te poate proteja de variolă, dar și că aceasta poate fi transmisă de la o persoană la alta ca mecanism deliberat de protecție. În mai 1796, Jenner a găsit o tânără lăptăreasă, Sarah Nelms, care avea leziuni proaspete de varicelă a vacii pe brațe. Folosind materie prelevată de pe rănile femeii, Jenner a inoculat-o unui băiat de opt ani, James Phipps. După câteva zile de disconfort, acesta s-a făcut bine, moment în care Jenner i-a inoculat, de această dată, materie dintr-o leziune proaspătă de variolă. Nu s-a dezvoltat nicio boală și o mare descoperire tocmai se produsese. În 1797, Jenner a trimis o scurtă comunicare către Royal Society, descriind experimentul și observațiile sale. Cu toate acestea, lucrarea a fost respinsă. Apoi, în 1798, după ce a adăugat câteva cazuri la experimentul său inițial, Jenner a publicat în privat o mică broșură intitulată “O anchetă despre cauzele și efectele lui Variolae Vaccinae, o boală descoperită în unele dintre comitatele vestice ale Angliei, în special Gloucestershire și Known. după numele varicelei vacii”. Cuvântul latin pentru vacă este “vacca”, iar varicela vacii a devenit, prin licența lui Jenner, “vaccinia”; Acesta a decis, astfel, să numească această nouă procedură “vaccinare”. Chiar dacă inițial nu i-au fost recunoscute meritele lui Jenner, treptat, vaccinarea a înlocuit variolarea, care a devenit interzisă în Anglia în 1840. Cât despre Jenner, acesta s-a căsătorit în 1788 și a avut patru copii. Familia a locuit în Chantry House, care a devenit Muzeul Jenner în 1985. Jenner a construit o colibă ​​cu o cameră în grădină, pe care a numit-o „Templul Vaccinia” și unde i-a vaccinat gratuit pe cei săraci. Moare în 1823, fiind îngropat, alături de soția și de fiul său, lângă altarul bisericii din Berkeley, sătucul în care și-a petrecut ultimii ani de viață.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Edward Jenner (1749-1823)

Pictură în ulei

Edward Jenner vaccinându-l, la 14 mai 1796 pe James Phipps, băiatul în vârstă de 8 ani.

Casa Dr. Jenner.  Berkeley, Gloucestershire, Anglia

Templul Vaccinia. Fotografie oferită de Muzeul Jenner, Berkeley, Gloucestershire, Anglia.

Deja ai votat!
se încarcă...