În Ajunul Crăciunului, preoţii, însoţiţi de copii, trec pe la case pentru a vesti Naşterea Domnului. În timp ce preoţii poartă prin case Icoana Naşterii Domnului, se cântă troparul Naşterii: „Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine ţie Soarelui Dreptăţii şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus, Doamne, slavă Ţie”.
În acest tropar se află tainic toată mişcarea lumii de la întuneric la Lumina Hristos. Hristos este Lumina cunoaşterii umane, sensul adevărat al umanităţii, răspunsul la întrebările vieţii. Stelele sunt profeţii ale adevăratului Soare al Dreptăţii, călăuzitoare către Adevărul veşnic al iubirii, prezenţe luminoase care vestesc pe Dumnezeul cel deplin.
Purtarea de preoţi a icoanei prin casele credincioşilor vădeşte plinătatea de sens a doxologiei Crăciunului. La cuvintele „răsărit-a lumii lumina cunoştinţei” preotul intră în casă cu icoana Naşterii, arătând că vocaţia iconologică a Întrupării este lumina cunoaşterii omeneşti şi intrarea lui Dumnezeu în casa lumii. Casele devin peşteri în care Împăratul slavei se naşte iară şi iară, în pace, aducând lumină în univers.
Post aspru în Ajunul Crăciunului
Sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoți. În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze până se ivește prima stea de seară, care amintește de steaua observată de magii de la Răsărit. Până atunci nu trebuie să se mănânce nimic și astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc și va fi mai demn pentru Sfânta Împărtășanie.
În mediul rural se pregătesc turtele, care se mai numesc și ”scutecele Domnului”, amintind de cele care au fost folosite la nașterea Mântuitorului. Acestea sunt presărate din timp cu apă călduță, cu zahăr pisat, amestecat cu nucă, sau cu sămânță de cânepă. În seara de Ajun, stăpâna casei așază pe masa de sub icoană o sticlă de vin roșu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, prune fierte, iar în cele patru colțuri ale mesei câte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune câte un fuior de cânepă despre care, spun unii, că ar fi barba lui Moș Crăciun,
În unele zone rurale se pune o coasă sub faţa de masă, ca să fie toţi ai casei sănătoşi. Alţii stau pe topor, ca să fie sănătoşi şi tari ca fierul. Sub masa de sărbătoare se pune cofa cu apă, ca să le meargă bine vitelor.
Bradul simbolizează Sfânta Treime
Tot în Ajun se împodobeşte şi bradul. Brazii simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele semnifică bogăţia şi cunoaşterea. Pe la case ajung şi colindătorii care sunt răsplătiţi cu nuci şi colaci.
Ajunul Crăciunului este o zi încărcată de emoţii deoarece în această seară vine Moş Crăciun. Moş Crăciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului în care a născut Fecioara Maria. După o altă variantă a legendei, el a fost un om bogat şi rău, care ar fi refuzat să-i dea ajutor Mariei, dar a intervenit soţia sa, Crăciuneasa. De furie că femeia i-a ajutat pe străini, el i-ar fi tăiat mâinile de la coate, dar acestea s-au refăcut.
