Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 1 ianuarie și pe 30 ianuarie, alături de Sfinții Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sfântul Vasile s-a născut în anul 330, în Capadocia. A avut patru surori și patru frați, iar cinci din cei nouă au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de părinții lor, Vasilie, Emilia și Macrina cea Bătrână, bunica Sfântului Vasile.
În iunie 370, Sfântul Vasile a ajuns episcop al Cezareii. El s-a implicat în organizarea Bisericii, a luptat pentru drepturile clerului, punând mare accent pe pregătirea canonică şi spirituală a preoţilor. Între scrierile sale de mare importanţă teologică, la loc de cinste este Liturghia „Sfântului Vasile cel Mare”. Sfântul Vasile a acordat o atenţie deosebită săracilor, iniţiind multe acte de caritate. Este primul ierarh care întemeiază, pe lângă biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor.
Moliftele Sfântului Vasile, una dintre cele mai puternice slujbe de dezlegare, sunt citite pentru demonizaţi şi pentru cei care au nevoie de aceste rugăciuni.
Sfântul Vasile a murit în anul 379, iar la înmormântarea sa au participat mulţi creştini şi păgâni, dovadă a marii sale popularităţi. Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari şi e considerat păzitor de duhuri rele.
În Biserica Ortodoxă Română Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinţi, opera sa fiind un izvor bogat de învăţăminte folositoare. Exemplul vieţii sale este unul dintre cele mai pilduitoare modele ale celor ce se nevoiesc pe calea desăvârşirii creştine.
