La 14 decembrie 1632, Alexandru Iliaş voievod le dăruia lui Cârstea uricar şi lui Cazacu cămăraş satul Ruşi, „mai sus de Botăşeni, ascultător de ocolul târgului nostru Botăşeni, cu locuri de iazuri şi de mori la Sitna, de asemenea şi la alte văi cu locuri de iazuri şi de râbnice” (râmnice, n. ns.). Pretextul şi motivul real ale acestei danii sunt arătate într-un alt act al lui Alexandru Iliaş, din 22 martie <1633>, prin care domnul îi dăruia satul Ruşi, de la ocolul Botoşanilor, lui Cârstea Chiusea Brăileanul, pentru slujbă credincioasă în ţări străine (pretextul) şi pentru că dăduse în vistieria domnească 250 de taleri de argint (adevăratul motiv).
Credem că satul a fost iniţial o slobozie, în care unul din domnii Ţării Moldovei a adus oameni de peste graniţă, din părţile ruseşti, pe care i-a colonizat pentru a valorifica potenţialul agricol al zonei şi, poate, pentru a presta anumite sarcini în beneficiul ocolului şi al curţii domneşti de la Botoşani, în apropierea cărora au şi fost, de altfel, aşezaţi. Într-un hrisov de la Vasile Lupu, din 24 martie 1635, întăritor pe nişte ocini din satul Stânceşti, se arată că acele ocini le fuseseră cumpărătură celor ce le stăpâneau „de la unii oameni de ai lor ce se numesc ruşi”. În acelaşi document se menţionează că domnul întărea şi o bucată de hotar a Stânceştilor, care „fusese cotropită de satul Ruşii şi de Popouţi”, fiind scoasă încă din timpul domniei lui Ieremia Movilă, cu privilegiu apoi şi de la Simion Movilă. Satul Ruşi exista, aşadar, pe la începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei Ieremiei Movilă, fiind probabil mai vechi. Documentul mai ilustrează un anumit grad de aservire a locuitorilor din Ruşi, care erau „oameni ai lor”, adică ai celor din Stânceşti.
Vasile Lupu va întări acest sat Cârstei Chiusei Brăileanul în mai multe rânduri, motivând acest lucru şi prin „slujba lui dreaptă şi credincioasă”: la 11 mai 1634, 11 mai 1638 şi 7 iunie <1639>. Ipoteza noastră referitoare la motivele economice, dar şi demografice, care au dus la înfiinţarea unei slobozii a Ruşilor este confirmată de un act din 8 octombrie 1648, de la acelaşi domn Vasile Lupu, prin care Vasile, căpitanul din Costineşti şi soţia sa Avrămia, iau la schimb, de la Dumitraşcu din Ipoteşti şi Irina, soţia acestuia, opt jirebii (fâșii înguste de pământ, n. ns.)şi jumătate „din pământul curţii din jos ce să chiamă Rusii”. Este evident, aşadar, că fosta slobozie fusese întemeiată în apropierea curţii domneşti, pe pământul acesteia, locuitorii fiind datori, în schimb, cu anumite sarcini fiscale, poate şi militare, după ce scutirile presupuse de statutul de slobozie se vor fi încheiat.
Cârstea Chiusea Brăileanul era doar unul dintre răzeşii Ruşilor, probabil cel mai important, dar nu singurul, pentru că la 20 septembrie 1656, lui Gheorghe Ştefan voievod i se plânge jupâneasa săracă Ghilisteana, pe nişte răzeşi ai ei din Ruşi, cu care împărţindu-şi ocina de acolo, i-au dat ei vecini care erau fugiţi, în schimb dânşii luându-şi-i pe cei de faţă. Faptul că, în cazul Ruşilor, se poate vorbi de o stăpânire devălmaşă, nu neapărat de neam, în acel moment, pare a fi confirmat şi de hrisovul de danie al lui Iliaş Alexandru, din 3 februarie 1667, prin care acesta îi dă lui Anghelachie, feciorul Cristei Chiusii Brăileanul, ocina ce a luat de la Ruşii, mai sus de Botoşani, dată încă părintelui său de către Alexandru Iliaş, părintele domnului, „pentru slujbă dreaptă în ţări străine”. La 10 ianuarie 1678, Antonie Ruset voievod întărea „lui Anghelachie „snă (de fapt „sân”, adică fiul lui, n.ns.) Cârste Brăilenul” şi lui „Crăstiian zet (ginerele, n. ns.) Chiriac snă Brăilenul” satul Ruşi, cu hotarul aşa cum fusese stâlpit în zilele lui Vasile Lupu voievod, mai precis la 7 iunie <1639> (sunt enumerate topice precum Popăuţi (hotarul satului), Stânceşti, Vale<a> Hucului, Dumbrava, biserica Popeiului (a Popăuţilor, n.ns.), Fântâna lui Crăciun, Teişori. La 27 iunie 1701, Constantin Duca îi întărea lui Grigorie biv vel căpitan stăpânirea peste o parte din Ruşi, „din sus de Botăşani, lângă Popăuţi”, pe care o are de la femeia sa, Angheluşa.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
