Din patrimoniul Memorialului Ipotești – nr. 25 al publicației „Propășirea”

0

Într-o scrisoare adresată lui Vasile Alecsandri, M. Kogălniceanu corecta câteva erori din  raportul deputatului Vizanti,  prin care se cerea „a se vota proiectul de lege pentru aşezarea bustului lui C. Negri în Cameră”, raport publicat în „Monitorul oficial” din 21 februarie/5 martie 1881.

Una dintre erori viza publicația „Propășirea”.

În scrisoarea datată Paris, 25 febr./9 mart. 1881, M. Kogălniceanu scria:

Iubite Basil

(…)

Tu ştii foarte bine că Propăşirea a fost fundată de mine împreună cu tine; cheltuielile materiale au fost făcute exclusiv de tipografia mea. Fiind interesat în amîndouă chestiunile, personal nu voiesc a interveni. Aparține ţie să rectifici şi una şi alta. Negri este destul de bogat în fapte mari şi liberale, fără să i se atribuie o epostasio şi o dărnicie ce n-au făcut. În curînd ne vom vedea.

Al tău vechi amic, Kogălniceanu”.

(Scrisoarea a fost publicată de C. Turcu în „Anuar de Lingvistică și Istorie Literară, XX, Iași, 1969).

“Propășirea” a devenit „Foaie științifică și literară”

Primul număr al publicației „Propășirea” ar fi trebuit să apară pe 2 ianuarie 1844, dar a fost interzis de cenzură. Și tot cenzura „a cerut scoaterea cuvântului «Propășirea» din titlu, reducerea articolului program cu mai mult de o treime”, „înlocuirea completă a articolului Unirea Vămilor între Moldova și Țara Românească” (Turcu, p. 216-217), modificarea subtitlului inițial – „foaie pentru interesurile materiale și intelectuale”. Peste o săptămână, pe 9 ianuarie 1844, „Propășirea”, cu titlul „Foaie științifică și literară”, apărea sub redacția „răspunzătoare” a lui M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I. Ghica și P. Balș. Programul publicației – arată autorii A. Sasu – „continua acțiunea inițiată de «Dacia literară», urmărea aceleași obiective în planul culturii și literaturii, afirma cu aceeași hotărâre militantismul generației revoluționare, dar cuprindea și elemente noi, cum ar fi preocuparea pentru științe, pentru economie politică și jurisprudență” (A. Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, București, Paralela 45, 2006, p. 711-712).

Publicația a fost „suprimată – cu numărul de la 29 Oct 1844 – prin jurnalul Sfatului administrativ dela 11 Noemvrie 1844” (N. Hodoș, Al. Sadi Ionescu, Publicațiunile periodice românești, Tom I, București, 1913, p. 526).

Un exemplar din primul număr, necenzurat, se află la Academia Română. Memorialul Ipotești deține, în Fondul său Documentar, câteva file din numărul 25, din 2 iulie 1844, a „Foii științifice și literare”, important și prin faptul că poartă ștampila „Bibliotecii gimnaziștilor den Cernăuți”.

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești

Deja ai votat!
se încarcă...