Din Patrimoniul Memorialului Ipotești – manuscrisul lui I. Negruzzi: Prelecțiunile populare pentru 1879-1880

0

Prelecțiunile populare ale Societății Junimea, ținute inițial în sala Băncii, iar mai târziu în sală Universității din Iași, au fost inițiate în anul 1863 de Titu Maiorescu, care „de abia ajunsu in Iassi a inceputu (…) unu șiru de discursuri filosofice populare asupra educațiunei” („Convorbiri literare”, 1867, nr. 1, p. 12). „Cu aceste prelegeri ale d-lui Maiorescu din 1863, societatea Junimea este quasi formată”, scria G. Panu (G. Panu, Amintiri de la Junimea din Iași, p. 6).

Iacob Negruzzi își amintea, nesigur, că „prelecţiunile Societăţii Junimea au ţinut peste tot 18 ani”. În mod cert însă, ele „ajunsese într-o vreme a fi considerate ca o necesitate pentru oarecare parte a publicului ieşean” (I. Negruzzi, Amintiri din Junimea, București, 2011, p. 211).

Despre alegerea temelor, I. Negruzzi își amintea: „Când discutam în Junimea tema prelecţiunilor fiecărui an, mai întâi ne întrebam totdeauna dacă aceste aduc vreun folos publicului şi ajungeam regulat la concluzia că nu aduc nici un folos; cu toate acestea tot ne hotăram să ţinem conferinţele noastre. După aceea discutam iarăși dacă e bine să menţinem programa unitară şi, după lungi discuţii, faţă cu greutăţile ce se prezentau şi având în vedere că publicul tot nu poate urmări firul comun, ne ziceam că e mai bine să-şi aleagă fiecare materia după voie, şi la urmă sfârşeam totuşi prin a găsi o programă comună – aşa de puternică era direcţia dată o dată Societăţii noastre literare. Câte idei nu se puneau înainte când era vorba de stabilirea programei! Unul voia o materie literară, altul filosofică, altul istorică…, iar altul da idee să ne apucăm de materii aşa-zise mai practice, de exemplu, de economie politică. Pogor, care cetise mult despre Indii, propunea în fiecare an să intitulăm programa noastră India în şapte prelecţiuni, şi regulat propunerea lui era respinsă” (p.  210).  Totuși și această propunere a lui V. Pogor a fost luată în calcul, deși niciodată n-a fost pusă în practică: într-un manuscris al lui I. Negruzzi cu Prelecțiunile populare pentru 1879-1880, păstrat în Fondul Documentar Ipotești, sunt trecute și preferințele legate de India.

Atât I. Negruzzi, în Amintiri din Junimea, cât și G. Panu, în Amintiri de la Junimea din Iași rememorează Prelecțiunile Junimii. Totuși, sursa informativă cea mai sigură despre Prelecțiuni sunt „Convorbirile literare”. În primul număr al revistei, din 1 martie 1867, este prezentat un rezumat al acestora pentru anii 1863-1866. Ulterior, în numărul din februarie, de obicei, este anunțată tematica pentru anul în curs. Grație revistei, putem reconstitui tematica prelecțiunilor și afla numele vorbitorilor.

Eminescu a debutat la Prelecţiuni cu prelegerea „Germanii”

Eminescu a debutat la Prelecțiuni cu „succes” – considera I. Negruzzi (care confundă însă tema și anul) – cu prelegerea Germanii, pe 6 aprilie 1875, în cadrul temei generale Influențe consecutive asupra poporului Român (la care erau afiliați și A.D. Xenopol (Privire teoretică),  P. Verussi (Bizantinii), G. Panu (Slavonii), A. Lambrior (Turcii), St. Vărgolici (Polonii),  V. Pogor (Fanarioții), A.D. Xenopol (Austriacii), I.C. Negruzzi (Francezii)).

Mai rezervat, G. Panu, care, deși nu asistase, scrie că i „s’a spus că a fost deplorabilă. Eminescu nu putea vorbi în public, pe urmă forma lui era totdeauna foarte grea, iar fraza încărcată de tot felul de propozițiuni incidentale și de digresiuni. Fondul foarte serios, însă de multe ori impenetrabil. Mi se pare că de atunci n’a mai ținut nici o conferință; dealtmintrelea trăind într’o lume aparte, lumea capului lui, Eminescu era  indiferent, ba chiar disprețuia toate aceste manifestațiuni, pe care le găsea ridicole” (G. Panu, p. 134).

Totuși, Eminescu a mai ținut o prelecțiune: Austriacii, pe 14 martie 1876, în același cadru generic Înrîuriri asupra poporului Român. În acel an conferențiaseră: A.D. Xenopol, Privire teoretică; P. Verussi, Bizantinii; Vasile Burlă, Slavonii; St. Vergolici Fanarioții; Vasile Pogor, Francejii; Iacob Negruzzi, Conclusiune.

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești

Deja ai votat!
se încarcă...