Istorii vechi din Botoșani – Politica Doamnei față de satele din ocolul târgului

La 25 august 1680, Anastasia, doamna lui Gheorghe Duca voievod, scria slugilor sale, goştinarilor de oi şi de mascuri şi desetnicilor de stupi să lase în pace satul Teişori, de la ocolul Botoşanilor, care dă aceste dări egumenului mănăstirii Galata. Mama Anastasiei, Ecaterina – Dafina, fusese Doamnă a ţării, iar ea însăşi ajunsese soţie şi mamă de domn, fiul său, Constantin Duca, domnind în două rânduri. Din biografia sa tumultuoasă fac parte idila cu Şerban Cantacuzino, domnul muntean, şi căsătoria pe care a contractat-o, spre apusul vieţii, cu un aventurier grec ce fusese întemniţat înainte pentru delicte de drept comun şi care o va despuia de bruma de avere pe care o mai avea Apelativul „slugile noastre” nu trebuie înţeles ca adresându-se unor slugi ale doamnei, ci el era o formulă generică prin care doamna, în virtutea faptului că era doamnă a ţării, dar şi stăpâna apanajului domnesc de aici, li se adresa, de fapt, slujitorilor domneşti din satele de ocol, dar şi vornicului de târg. Alte dăţi, doamnele ţării profitau de statutul lor pentru a face unele abuzuri de care ştiau că, măcar în timpul domniei soţului lor, nu ar fi avut prea mulţi curajul să se plângă. Astfel, la 1 iulie 1775, Grigore III Ghica voievod le scria lui Iordachi Canta biv spătar, Grigorie Balş biv vel ban şi Iordachi sulger despre două moşii ale mănăstirii Humor împresurate de „moşia Drăcşanului a Doamnii Catrinii”. Catrina doamna era a doua soţie a lui Constantin Mavrocordat, fiica vornicului Constantin Roset, de la care moştenise acest sat. Probabil că diferendul era mai vechi, dar faptul că domn al ţării era chiar soţul ei, precum şi împrejurarea că după această domnie au urmat cei cinci ani de ocupaţie şi administraţie militară rusă, au amânat posibilitatea soluţionării sale. De la o vreme, reluând practici mai vechi, domnii se îngrijesc de rotunjirea veniturilor domniţelor lor cărora, pe lângă intermedierea unor căsătorii avantajoase cu odrasle ale unor vechi şi încă nescăpătate familii boiereşti de ţară, le asigură anumite privilegii financiare sau de altă natură. Astfel, la 28 septembrie 1776, domnul Grigore al III-lea Ghica o scuteşte pe domniţa Ruxandra, fiica sa, măritată cu stolnicul Nicolae Balş, de desetină pentru 1000 de stupi, de goştină pentru 1000 de oi, dându-i şi 20 de „liudi de scuteală pentru slujba casei sale”. Cum documentul, în original, se află la Arhivele Statului din Botoşani, presupunem că aceste privilegii se referă la un inventar de bunuri din cadrul ţinutului Botoşani, al cărui nucleu era reprezentat de vechiul ocol medieval al târgului. În 1779, Constantin Moruzi voievod întărea Ruxandei Balş, născută Ghica, privilegiile date de tatăl acesteia, fostul domn al ţării Moldovei, ucis cu doi ani înainte de către turci pentru vina de a nu fi consimţit la cedarea Bucovinei către austrieci.

 

Dicționar de termeni istorici

 

Goștinar – slujbaș domnesc însărcinat cu strângerea goștinii/gorștinii, dare asupra oilor și porcilor/mascurilor

Desetnic – slujbaș domnesc însărcinat cu strângerea cotei de o zecime (dijma, zeciuiala) dintr-un produs, în acest caz stupii (slavonul „десять” = 10)Sulger – întâlnit și în varianta „sluger”, era un dregător domnesc având sarcina de a aproviziona cu carne curtea domnească și oastea țăriiLiudă, plural liudi sau liude – contribuabil, birnic (slavonul „люди” = oameni)

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

 

 

 

Deja ai votat!