Pe 15 iunie 2021, în cadrul Zilelor Eminescu, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” va vernisa expoziția de carte veche din parohia Călinești. Expunerea acestor cărți a devenit posibilă prin susținerea preotului Vasile Popovici, căruia Memorialul îi mulțumește și pe această cale.
Cu ocazia expoziției, Memorialul Ipotești își propune să facă cunoscut fondul de carte pe care îl va expune.
„Cînd am început a prelege asupra istoriei limbii și literaturii romînești, mai întîiu la gimnasiul superior din Cernăuț dela 1861-1871 și apoi din 1875 încoace la universitatea de acolea, nu esistau manuale pentru acest obiept de învățătură”, explica, în prefața Spre Știință la „Mișcări culturale și literare la Romînii din stînga Dunării în răstimpul de la 1504-1714”, dr. I.G. Sbiera. În anul când își edita studiul la tipografia lui R. Eckhardt în Cernăuți – 1897 – era profesor ordinar la catedra pentru limba și literatura română, distins cu titlul de doctor philosophiae honoris causa (1886).
Născut în Horodnicul de jos din Bucovina, I.G. Sbiera făcuse „studii juridice, filosofice și limbistice în Viena până în 1861”. Îl suplinise pe Aron Pumnul la gimnaziul german din Cernăuți, iar după moartea acestuia, în 1866, deținuse catedra. În același an a fost ales membru al Academiei Române. Până a ajunge profesor ordinar, fusese custode la biblioteca Bucovinei (1871-1875) și docent suplinitor (din 1875). În 1862 înființase o societate culturală și literară, numită inițial „Reuniune română de lectură”, apoi – „Societate pentru cultura și literatura română în Bucovina” (pentru detalii: C. Diaconovich, Enciclopedia Română. Tomul III, Sibiu, 1904).
„Adâncul cugetător, marele filosof moral, eruditul dascăl creştin, care-şi îndemnă elevii nu numai la întărirea forţelor corporale şi spirituale, ci mai vertos la a celor morale” (I.P. Rețeganul, Dr. Ioan G. Sbiera, în: „Revista ilustrată”, iunie, 1899, p. 87), I.G. Sbiera „tindea cu stăruință mai cu samă la învioșarea și lămurirea printre tinerime a consciinței despre idealurile naționale și umanitare” (C. Diaconovich, p. 896). Această tendință rezultă – precizează C. Diaconovich – din întreaga sa activitate. Același lucru îl probează și volumul Mișcări culturale și literare la Romînii din stînga Dunării. „…niciodată n’a dispărut din pieptul Romînilor, ci necontenit a fost cultivat și întreținut, pe ascuns chiar, ca un foc sacru, ca un isvor viu din carele avea să răsară rîul mîndru și falnic al literaturii romînești”, scria I.G. Sbiera în acest studiu (p. 9).
Istoria limbii și literaturii românești e periodizată de I.G. Sbiera
Volumul este structurat după un sistem propriu, despre care autorul lui scrie: „l’am păstrat pînă astăḑi, dar conținutul lui a fost necontenit modificat după cunoștințile ce ’mi le adunam și după progresele ce se făceau în această ramură de învățătură”. Istoria limbii și literaturii românești e periodizată de I.G. Sbiera pe temeiul unor evenimente, „cari tot schimbau întrucîtva cursul desvoltării”, iar fiecare perioadă conține descrierea mișcărilor politice sociale, bisericești, culturale și, în final, literare. Capitolele Terenul teologic, Terenul lumesc (Ramura științifică și Ramura belestristică) prezintă întreaga panoramă a literaturii și personalităților din perioada 1504-1714.
Un exemplar al acestei cărți se păstrează în parohia Călinești. Volumul cu copertă cartonată este bine păstrat, având, pe pagina de titlu, indicat numărul de inventar „35”, corectat în „8”. O altă însemnare, făcută, probabil, de arhimandritul Ștefanelli, precizează apartenența cărții la „Biblioteca parochială”.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
