Istorii vechi din Botoșani – Politica Doamnei față de satele din ocolul târgului

Isprăvindu-se cu daniile din ocol, mai cu seamă după reforma administrativă a lui Constantin Mavrocordat, domnii încep a face danii din veniturile târgului Botoşani. Nu insistăm asupra acestui aspect, la care ne vom referi în ultimul capitol, menţionând doar, din nou, hrisovul din 1784, al lui Alexandru Constantin – Mavrocordat (Deli – bey), care dăruia fiicei sale, Ralu, venitul mortasipiei târgurilor Botoşani şi Focşani. Cunoscând vremelnicia domniei, aflată la bunul plac al Porţii, domnul se îngrijea ca şi pe viitor dania sa să fie recunoscută de către cei care îi vor urma la tron, poftindu-i „şi pe alţi fraţi luminaţi Domni pe carii Sfântul Dumnezău va rândui, în urma Noastră, la Domnie aceştii ţări, să nu surpe acest puţin agiutoriu, ci mai ales pentru a Domniilor sale cinste să-l întărească şi să-l adaogă, ca pe un obiceiu ci l-au urmat dintru început”. După acest precedent, Scarlat Alexandru Callimachi îi dăruia fiicei sale, Ralu, printr-un hrisov din 23 iunie 1813, veniturile provenite din administrarea  Târgului Frumos, de la ţinutul Cârligăturii. Tot în calitate de doamnă a ţării a putut cumpăra, la un preţ preferenţial, la sultan-mezat, Smaranda Callimachi, soţia domnului sus-menţionat, moşiile Mănăstirii Doamnei, Livada şi Costeşti, ce fuseseră în vechiul ocol al târgului Botoşani, în vremuri mai de demult. În 1816, la Băiceni şi Mănăstirea Doamnei erau patru scutelnici ai „Măriei sale doamnii Zoiţa Moruz”, soţia fostului domn Alexandru Moruzi (1792 – 1793, 1803 – 1806). Se poate constata, din cele prezentate până acum, că vornicul Doamnei a fost o prezenţă sporadică la Botoşani. Cu toate acestea, pe la 1775, a treia parte din venitul mortasipiei Botoşanilor îi revenea vornicului doamnei, o altă treime vornicului de Botoşani, iar restul doamnei. În plus, vornicul Doamnei mai primea 40 de lei de la vistierie. Era, însă, o situaţie conjuncturală, pentru că înainte de aceasta, venitul vornicului doamnei fusese asigurat, cel puţin pentru o perioadă de timp, de către ţinutul Vasluiului. Această informaţie este confirmată de un act al lui Constantin Mavrocordat care scria, la 1 noiembrie 1741, boierului Anastasie, vornicul doamnei, să strângă „gloabele duşegubinii şi ciubotele” pentru cei care păcătuiseră cu fete mari sau femei văduve în ţinutul Vaslui. Tot vornicul Doamnei urma să judece şi pricinile legate de moarte de om la acelaşi ţinut. Aceasta era doar o parte din veniturile vornicului doamnei, cum o demonstrează cartea aceluiaşi domn, din 17 iulie 1741, dată lui Neculai Ciocârlie, vornic al doamnei, pentru jumătate din satul Şcheia, ţinutul Romanului şi jumătate din satul Petreşti, ţinutul Putnei, de unde să-şi ia venitul locului, a zecea parte din toate.

 

Dicționar de termeni istorici

 

Mortasipie – taxă aplicată tuturor vânzărilor din târguri. Se încasa după măsură sau cu bucata.

Sultan-mezat – scoaterea la vânzare, prin licitație publică, de obicei a unei proprietăți imobiliare, în acest caz moșiile Mănăstirii Doamnei

Gloabele dușegubinii și ciubotele – amenzile strânse pentru moarte de om sau infracțiuni sexuale, în acest caz violarea unor fete mari sau văduve. „Ciubotele”, numite și „treapăd”, erau taxa plătită de cel amendat pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare ale trimisului domnesc.

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Deja ai votat!