Un „Apostol/ Acum a treia oară așezat, și ti/ părit după rânduiala Bisearicii Ră/ săritului./ Supt stăpânirea Prea înălțatului/ Împărat al Austriei/ Francisc Întâi/ Craiu Apostoliceasc, Mare Prințip/ al Ardealului și celelalte:/ Cu blagoslovenia Excelenței sale Prea/ osfințitului și Prealuminatu/ lui Domnului Domn./ Ioann Bobb./ Vlădicul Făgărașului./ În Blaj la Mitropolie. / Anul de la nașterea lui Hristos 1814” se păstrează în biblioteca parohiei Călinești și poate fi văzut astăzi în expoziția de la Memorialul Ipotești.
O notă pe o pagină din Apostol informează despre proprietarul acestuia: „Acest s. Apostol carele este proprietatea mea, împreună cu toate cărțile, câte se află în biserica sfântă de la Greațca cu hramul S.M.M. Dimitrie, le-am dăruit bisericii acestei sfinte numite spre a mea pomenire veșnică Ștefan Seleschi”.
Greațca sau Călineștii-lui-Enachi era, de pe timpuri, un sat așezat pe pârâul Hatna, între Hatna la Sud și Călineștii-lui-Cuparencu – cu care forma odată o singură moșie – la Nord. „Pe la începutul secolului XVII însă, moșia e despărțită în două: o parte – cea de sus – trece în posesia lui Constantin Matieșescul, iar cealaltă – din jos – în proprietatea lui Lupul Soroceanu. Prin măritișul fetei lui Constantin Matieșescul cu Miron Cuparencu (…), Călineștii de Sus ajung în posesia Cuparenceștilor, în timp ce Călineștii de Jos sau Grețca devin proprietatea comisului Ienachi Căpitan, care i-a cumpărat de la Lupul Soroceanu” (I. Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu. Originile, București, 1989, p. 125). De aici denumitile Călineștii-lui-Cuparencu și Călineștii-lui-Enache.
Mihalachi Cuparencu zidește o biserică de piatră
Pe 1 aprilie 1764, Miron Cuparencu, prin testament, făcea „înpărțala feciorilor (săi) ca să nu să svădească după moarte [sa]”, a părților de moșie, printre care și a celei din Călinești. Lui Mihalachi și lui Ion le revenea „a patra parte din Călinești ce sânt pe Hatna tij la țănutul Sucevii”. (T. Balan, Documente bucovinene, Vol. VI, Iași, 1942: 98). Pe partea care îi revenea lui Mihalachi Cuparencu și pe care o va stăpâni până la moarte, se afla o bisericuță de lemn. În locul acesteia, mai exact la 20 de metri distanță spre răsărit – consemnează Condica cronicală de la Călinești –, Mihalachi Cuparencu zidește, pe cheltuiala sa, începând cu 1791, o biserică de piatră.
Călineștii-lui-Enachi nu aveau biserică proprie, aparținând de parohia Călineștii-lui-Cuparencu. Preotul paroh Ștefan Seleschi, care lăsa și însemnarea pe Apostol, îi îndeamnă pe locuitori să-și clădească o biserică proprie. „Ocaziunea binevenită pentru realizarea dorinței lor li s-a oferit în anul 1884 – consemnează aceeași Condică –, în care an au prins de veste, cum că dreptmăritorii creștini din Frățăuțiul vecin au ridicat un locașiu nou Dumnezeiesc și cum că acel vechiu ar putea să-l capete în dar. La stăruința preafericitului Mitropolit Silvestru Morariu Andrievici li s-a dăruit întru adevăr locuitorilor din Greațca biserica cea veche din Frățăuțiul vecin, care în iarna anului 1884 s-a strămutat la starea locului. Locul potrivit pentru clădirea bisericii în mărime de 20 de prăjini li s-a dăruit de cătră proprietariul mare de pe atuncia, Nicolai de Cîrstea”. (Actualmente, Biserica cu hramul Sf. Dumitru din Călinești-Enache este monument istoric, cod SV-II-M-B-05507.)
Daruri pentru biserica din Greaţca
Condica consemnează că parohul de atunci Ștefan Seleschi dăruiește bisericii din Greațca „un rând de veșminte bisericești, cărți și vase în preț de aproape 200 florini ș.a.”. Ștefan Selezchi fusese preot paroh în Călineștii-lui-Cuparencu în perioada 1874-1888, urmându-i lui Georgie Sorocean și fiind succedat de Ioan Ștefaniuc (Ștefanelli).
În 1888, Ștefan Seleschi este preot în Bahrinești donând și de acolo diverse sume de bani cu diverse ocazii: în 1890 – 1 fl. 20 cr. pentru „portretul lui Mihaiu Viteazu și Testamentul politic a lui Ștefan cel Mare” („Revista politică”, nr. 21 din 1 noiembrie 1890); în 1891 – în folosul societății „Școala română” – 10 fl. (Revista politică”, nr. 3 din 8 februarie 1891).
Se mută apoi în Tereblecea, unde preoțise și tatăl său Dimitrie Seleschi (n. 1806, Oprișeni – d. 1894), ocupându-se de binefaceri în continuare: în 1907 – donează pentru Internatul „Ștefan cel Mare” („Apărarea Națională”, nr. 56-57 din 11 august 1907) și pentru ajutorarea locuitorilor din Ciudei, unde izbucnise un incendiu – 4 cor. („Apărarea Națională”, nr. 95 din 22 decembrie 1907).
„Apărarea Națională”, care îi urmărise activitatea îndeaproape, anunța, în numărul 33 din 3 mai 1908, decesul parohului Ştefan Seleschi: „Duminică în 26 April a. c. a repăusat vrednicul paroh din Tereblecea, dl Ştefan Seleschi, după un morb scurt în etate de 66 ani. Regretăm cu toţii trecerea din vieaţă a acestui bărbat, care în totdeuna a fost conştiu de dătorinţele sale ca preot şi naţionalist şi care în sinul familiei sale şi a parohienilor săi a lăsat un mare gol. Osămintele defunctului au fost conduse din Cernăuţ, unde regretatul a închis ochii pentru vecie, Marţi la Tereblecea spre depunere în cripta familiară. Familianţilor li transmitem condolenţele sincere, ear repăusatul doarmă în pace!”
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu
