Istorii vechi din Botoșani – Politica Doamnei față de satele din ocolul târgului

Prima menţiune documentară a ţinutului Hârlău este într-un act din 11 martie 1548, de la Iliaş Rareş voievod, prin care acesta întărea lui Gheorghe Moţoc satul Iacobeni pe Jijia. Credem că înfiinţarea ţinutului precede cu cel puţin jumătate de veac atestarea documentară a existenţei sale, iar în momentul înfiinţării acestui ţinut, Botoşanii şi ocolul său erau deja apanaj al Doamnei.

Din această cauză, poate şi din altele, reşedinţă a ţinutului a fost ales târgul Hârlăului, care va da numele său ţinutului din care făcea parte. Un ţinut cu o economie prosperă, fie dacă e să ne gândim, făcând abstracţie de Botoşani, la întinsele podgorii de la Cotnari şi Hârlău, unde se produceau mari cantităţi de vinuri, foarte apreciate în ţară şi peste hotare.

Aşadar, Botoşanii şi satele dimprejurul său nu au devenit ţinut tocmai pentru că erau deja târg al Doamnei, împreună cu ocolul aferent. Ori, se ştie, statutul de ţinut presupunea ca dabilele stabilite de domni, nu de puţine ori împovărătoare pentru cei de la care erau strânse, să ajungă în vistieria acestora, făcându-le pe doamne dependente de „mila” domnească în condiţiile în care, în Moldova, femeia avea căi şi oportunităţi bine stabilite, prin vechi pravile şi obiceiul pământului, de a se emancipa de sub tutela bărbaţilor.

Situați la distanţe aproximativ egale de Suceava, Dorohoi şi Hârlău, cele trei târguri reşedinţe ale ţinuturilor cu acelaşi nume, Botoşanii au fost incluşi administrativ în ţinutul Hârlăului, poate şi pentru că, în vremurile mai vechi, acolo îşi avusese curtea Margareta – Muşata, mama voievodului Petru I Muşatinul (vezi documentul din 1 mai 1384, prin care Petru al Muşatei, domnul Ţării Moldovei, dăruieşte bisericii franciscane Sf. Ioan Botezătorul, din târgul Siretului, ctitorie a doamnei Margareta, mama voievodului, venitul cântarului din acel târg. Originalul, în limba latină, a fost scris „in villa Horleganoio, in curia matris nostre carrissime” – „în orașul Hârlău, în curtea preaiubitei noastre mame” n. ns.).

Observând cât de strâns închegat era ocolul Botoşanilor în jurul târgului, în secolele XVI – XVII, cu sate precum Oncani, Curteşti, Tulbureni, Băiceni, Stânceşti, Cătămărăşti Costeşti, Popăuţi, care aproape atingeau oraşul, nu putem să nu ne gândim că acest ocol a fost special creat pentru a sluji, alături de târgul de care aparţinea, ca apanaj al Doamnei.

Să nu uităm că primele apanaje viagere date doamnelor ţării aveau un cert substrat motivaţional de ordin politic, ţinând de încercările unor domni, de la începuturile statalităţii Ţării Moldovei, de a-şi consolida alianţele matrimoniale prin concedarea unor teritorii cu veniturile aferente.

Începând de la Ştefan cel Mare, cu care neamul Muşatinilor atinge apogeul recunoaşterii sale internaţionale, plecând şi de la experienţele nefericite ale unora dintre înaintaşii săi, ale căror alianţe matrimoniale cu suveranii statelor vecine s-au dovedit efemere, fostele apanaje viagere create soţiilor de neam crăiesc au fost înlocuite cu concederea veniturilor unor teritorii, urmărindu-se ca eventualele neînţelegeri conjugale sau dinastice să nu atragă dispute teritoriale în dauna Ţării Moldovei.

După Siret, Vâlhovăţ şi Hârlău, Botoşanii sunt primul târg care, împreună cu ocolul aferent, va fi concedat spre administrare doamnelor Moldovei, situaţie care se va perpetua până în anii Regulamentului Organic. Când Constantin Mavrocordat va înfiinţa ţinutul Botoşanilor, el va alătura la nucleul reprezentat de vechiul apanaj al Doamnei părţi din ţinuturile Sucevei, Dorohoiului şi Hârlăului.

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

 

 

Deja ai votat!