Povestea vorbei – „Deadline”

Mai ales după evenimentele din decembrie 1989 și odată cu apariția și înmulțirea, în România, a companiilor multinaționale, începe să se răspândească și să fie adoptat, în limbajul curent, un termen englezesc, „deadline”, tradus la noi ca „termen limită”. Majoritatea etimologilor consideră că acest termen a apărut pentru prima dată în timpul războiului civil american (1861-1865). Acest termen ar fi fost inventat în infernul lagărului confederat de prizonieri din Andersonville, statul Georgia, din sud-estul SUA și a apărut pentru prima dată în scris într-un raport al unui Inspector-General confederat, la 5 iulie 1864. În acel raport se preciza faptul că prizonierii de război provenind din Statele de Nord al SUA erau închiși în interiorul unei palisade făcută din bușteni de pin. O balustradă în jurul incintei palisadei și la aproximativ şase metri de ea constituia „deadline” (în traducere literală „linia morții”), dincolo de care prizonierii nu puteau să treacă, zi sau noapte, fără a fi executați pe loc. La începutul secolului al XIX-lea, termenul era folosit pentru a descrie o linie a presei de tipărit dincolo de care textul nu putea fi tipărit corespunzător. O altă variantă în care a fost folosit termenul „deadline”, tot în domeniul tipografic, se referea nu la termenul limită până la care se putea preda materialul la tipar, ci pentru a descrie modul de configurare a presei. Încet-încet, termenul va fi folosit pentru a descrie orice linie care nu ar trebui trecută, nu doar una care dacă ar fi fost depășită ar fi dus la uciderea infractorului. Până prin 1920, deja „deadline” era folosit cu înțelesul de limită de timp, asociat de regulă cu jargonul din domeniul jurnalistic. Pentru a avea cele mai recente știri și pentru a distribui la timp un ziar tipărit era nevoie de termene stricte pentru toți cei angrenați în apariția și distribuția presei scrise, de la tipografi la redactori și cei care duceau ziarele la destinatari. Ulterior, termenul va fi translat în mai multe domenii de activitate, ajungând la actualul său înțeles, acela de termen limită în finalizarea sau transmiterea unei sarcini de serviciu solicitate până la un anumit interval de timp, interval numit „deadline”. Ca o curiozitate, căpitanul confederat Henry Wirz, elvețian de origine, comandantul lagărului de prizonieri din Andersonville și cel care a introdus, pentru prizonierii de acolo, „deadline-ul”, a fost singurul ofițer confederat acuzat și condamnat pentru crime de război în timpul războiului civil american, numit și războiul de secesiune sau războiul dintre Nord și Sud. Condamnat la moarte, a fost executat prin spânzurare, la 10 noiembrie 1865, în Washington DC. Funcționând pe parcursul ultimelor 14 luni de război, lagărul din Andersonville a avut închiși circa 45 000 de prizonieri ai Nordului, dintre care 13 000 au murit din cauza „bolii, igienei precare, malnutriției, supraaglomerării sau expunerii”. Condițiile îngrozitoare de acolo au fost făcute publice în presa vremii. Condamnarea și executarea lui Wirz au fost controversate, foarte puțini dintre foștii prizonieri din lagărul al cărui comandant fusese afirmând că l-au văzut efectiv torturându-i sau ucigându-i pe cei închiși.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Porșiune de palisadă reconstituită la Andersonville

Reconstituire a lagărului de la Andersonville Cu cifra 6 este marcat „deadline-ul”, a cărui depășire ducea la împușcarea celui în cauză

Prizonieri și corturi din lagărul de la Andersonville. Vedere dinspre sud-vest, arătând și „deadline-ul” (17 august 1864)

Soldat unionist supraviețuitor al infernului de la Andersonville

Henry Wirz în 1865, pe vremea când era comndantul lagărului

Marcator istoric pentru Wirz la Andersonville

Deja ai votat!