Printre românii – studenți sau „în funcții publice” la Viena – „cu care [Eminescu] avea legături mai strânse, Teodor V. Ștefanelli îl amintea pe Epaminonda Bucevschi, pe care poetul „îl vizita adesea și-i admira pânzele frumoase” (Amintiri despre Eminescu, București, 1914, p. 67). Cu 7 ani mai mare decât Eminescu (născut pe 19 februarie/3 martie 1843 în Iacobeni, în familia preotului Dimitrie Bucevschi), Epaminonda Bucevschi ajunge la Viena, la Academia de Arte Frumoase, cu o bursă de la Consistoriul episcopal, în 1868.
Bucevschi și Eminescu colaborau la întocmirea cărților domneşti
La Viena, „Eminescu locuia (…) într’o vreme în Landstrasse, Dianagasse 8, într’o cameră cu Samuil Isopescu, prieten intim al lui Bucevschi, şi în aceeaşi casă cu Ioan Luţia, un alt prieten al lui Bucevschi. Ziua de Paşti se duceau cu toţii la funcţionarul din Minister, Dr. Vasile Grigoroviţa, să ciocnească ouă roşii şi să se înfrupte cu pască. Nu va fi lipsit desigur nici Bucevschi, care era un intim prieten al lui Vasile Grigoroviţa”, scrie C. Gheorghian (Bucovina în pictură, în: „Boabe de grâu”, anul V, nr. 9, p. 524). Se întâlneau, probabil, și la „ședințele sociale” sau la petrecerile studenților din Bucovina, constituite, la propunerea lui Teodor V. Ștefanelli, „după prototipul vechilor așezăminte ale neamului nostru în divan domnesc și în obșteasca adunare”, cu domn, Mitropolit al Moldovei și Sucevei, exarh, doisprezece boieri și prostime (Ștefanelli, p. 76-77). Bucevschi și Eminescu colaborau la întocmirea cărților domnești: „Eminescu (…) ajuta cu trup şi suflet la alcătuirea acestor cărți şi avea mare iscusință în privința aceasta. Mai târziu a primit şi el o boierie şi a fost rânduit între boierii de divan, ceea ce i-a pricinuit mare bucurie”, scria T. V. Ștefanelli (p. 78). Bucevschi transcria cu „slove” textul și îl ilustra. Au conlucrat și pentru Serbarea de la Putna: Epaminonda Bucevschi era responsabil cu decorațiile. Porticul, la care lucrase pictorul bucovinean, „avea să cuprindă 2000 de persoane. După indicațiile sale porticul fu împodobit în față cu cetină și cu ghirlande. Pe frontispiciu a fost pusă stema României libere, iar alăturea, la dreapta și la stânga, stemele celorlalte țări românești. Între steme se fixară flamuri. Stemele ca și flamurile erau opera lui Bucevschi” (Gr. Nandriș, Șaptezeci de ani dela înființarea „Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina” (1862-1932), Cernăuți, 1932, p. 135).
Eminescu şi Bucevschi au fost elevii lui Aron Pumnul
E de presupus însă că cei doi se cunoșteau de la Cernăuți. Epaminonda Bucevschi, după ce făcuse studiile primare la Suceava, începe liceul la Cernăuți, pe care însă îl părăsește în toamna anului 1860. Pare că unchiul său, Mandachi Bucevschi, la insistența tatălui său, îl înscrie la Liceul din Beiuș, unde face clasa a VI-a – în anul școlar 1860-61, clasa a VII-a – în anul 1861-62 și clasa a VIII-a – în anul 1862-63. În toamna anului 1863, Bucevschi revine la Cernăuți, pentru Seminarul clerical, pe care îl absolvește în 1867 (C. Gheorghian, p. 518 și urm.).
Eminescu se află la Cernăuți în anul școlar 1857-58, împreună cu frații săi (Gh. Ungureanu, Documente inedite pentru cunoaşterea copilăriei lui Eminescu, în: „Universul Literar”, 24 iunie, 1939, p. 1, 6). Radu I. Sbiera arată că „Eminescu a frecventat acolo (la Școala greco-orientală, numită National-Hauptschule – n.n., A.S.) a treia și a patra clasă a cursului primar de la septembre 1858 până în iulie 1860. (…) la finea anului școlar 1858/9 fu clasificat al 15-lea între 72, iar în clasa a patra primară a obținut în amândouă semestrele o medie generală foarte bună, clasificat fiind la finea anului școlar (iulie 1860) al 5-lea între 82 de elevi” (Ei l-au văzut pe Eminescu, Cluj-Napoca, 1989, p. 107). Teodor V. Ștefanelli rememorează aceeași perioadă, ezitând însă între clasa a II-a și a III-a, când face referire la școala primară: „Din aceste testimonii vedem că micul Eminescu a intrat în luna Septemvrie 1858 în clasa a II-a a școalei primare din Cernăuți, prin urmare trebuie să fi fost supus unui examen de primire ca să poată fi admis deodată în clasa a II-a”. Pe de altă parte, în Anexa A, în care reproduce testimoniile, referirile sunt la clasa a III-a și a IV-a. E posibil ca în anul de studii 1857-58, Eminescu să se fi pregătit în particular la Cernăuți pentru examenul de primire (p. 18 și urm.). Cert este că în luna septembrie 1860, Eminescu începe studiile la Liceul din Cernăuți. În 1861 (anul școlar 1861-62), când vine la studii la Cernăuți, Teodor V. Ștefanelli îl găsește pe Eminescu în clasa a II-a. În 1862-63, Eminescu repetă clasa a doua din cauza notelor rele la latină și matematici, iar în primăvara anului 1863 părăsește școala. Tot Ștefanelli își amintește că Eminescu a revenit în Cernăuți, pentru scurt timp, în primăvara lui 1864, dar nu pentru studii, căci în octombrie 1864 îl găsim funcționar la Tribunalul din Botoșani (cererea de angajare e datată 5 octombrie 1864 – Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. 280), iar peste un an, în primăvara lui 1865 – din nou la Cernăuți (cererea de demisie e datată 5 martie – Gh. Ungureanu, p. 281) și din nou pentru scurt timp. În toamna aceluiași an, 1865, Eminescu revine pentru a studia ca privatist. După moartea lui Aron Pumnul, în 1866, părăsește definitiv Cernăuții. Ambii, și Bucevschi, și Eminescu, au fost elevii lui Aron Pumnul.
Și alte relații, indirecte, suprapuse în timp peste același spațiu, îi leagă pe Bucevschi și Eminescu. Pe prima pagină dintr-un carnet de schițe, început în august 1869 şi continuat până în ianuarie 1870, Bucevschi reprezintă o casă țărănească din Călineștii-lui-Cuparencu, satul de origine al familiei Eminovici. „Bucevschi va fi făcut această schiţă la soră-sa Veronica, căsătorită cu preotul Gheorghe Sorocean, paroh la Călinești”. În șirul parohilor din Călinești, Gheorghe Sorocean vine după Grigorie Cerniov, în aprilie 1865, după ce fusese, mai întâi, administrator, și păstorește biserica până în noiembrie 1874 (Condica cronicală de la Călinești). În același carnet al lui Bucevschi urmează tipuri de ţărani, ţărance, fete şi flăcăi, vederi din Călinești.
O fi o coincidență de nume sau o relație de rudenie între Geogie și Nicolai Săvăscul, parohi din Călinești, cu care a slujit dascălul Vasile Eminovici, și mama lui Epaminonda Bucevschi, Alexandra Bucevschi, născută Săvescul (Săvăscul), rămâne de văzut.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu
