Cărți din parohia Călinești expuse la Memorialul Ipotești: Virtutea creștină. Volumul III, prelucrare autorizată de Constantin Morariu

În 1902, preotul Constantin Morariu publicase în „Deșteptarea poporului”, apoi, separat, primul volum din „Virtutea creștină” – traducere după „Christliche Tugendschule oder Unterweisungen in den christlichen Tugenden von Dr. F. Xaver Mass, Schaffhausen 1850”. În 1907, publica fragmente în „Biserica Ortodoxă Română” și apoi volumul separat. Volumul al treilea se tipărea în 1909, după ce apăruse, mai întâi, în „Candela”. Explicația o face autorul însuși în Introducere  la cel de-al treilea volum. În capitole inegale ca număr de pagini, volumul al III-lea tratează patru virtuți creștine: umilința, ascultarea, evlavia și râvna. Paragrafele în care sunt definite și explicate cele patru virtuți sunt urmate de argumentări ale necesității de a le practica, argumentări expuse la persoana întâi plural, prin care autorul/traducătorul îl face pe cititor părtaș nu doar la lectura textului, ci la practicarea acestora. „Noi ni câștigăm umilința, adâncindu-ni gândirea în temeiurile ei”, „Noi ni câștigăm umilința, deprinzându-ni cu ea”, „Noi datori suntem să ascultăm de părinții și de învățătorii noștri”, „Noi trebue să ne rugăm cu iubirea lui Hristos”, „Noi trebue să ne rugăm lui Hristos prin sfinții Săi” sunt doar câteva dintre titlurile care îndeamnă cititorul să urmeze nu doar litera, ci și fapta.

Aceste volume prelucrate de preotul Constantin Morariu – ca și altele semnate de el: „scrieri bisericeşti, istorice, culturale, literare şi pedagogice” – „au la temelia lor seninele principii ale moralei creştine, ale patriotismului luminat şi toate urmăresc ca ultimul scop triumfal adevărului, binelui, dreptăţii şi libertăţii”. Însuși autorul lor, Constantin Morariu,  a fost un preot luminat şi cucernic, un învăţător blând şi harnic („Biserica și școala”, 3 aprilie 1927, p. 3).

Născut pe 5 mai 1854, în Mitocu Dragomirnei, lângă Suceava, Constantin Morariu, nepot de frate al mitropolitului Silvestru Morariu, a făcut  Liceul în Suceava, a urmat apoi Facultatea de Teologie la Cernăuţi (1874-1979).

Constantin Morariu a făcut parte din comitetul Societăţii „Arboroasa”

Student fiind, Constantin Morariu a făcut parte din comitetul Societății „Arboroasa”, alături de Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Orest Popescu și Eugen Siritean. „Când la Cernăuți se inaugura Universitatea, și se serbau 100 de ani de stăpânire austriacă, iar la Iași se prăznuia prin serbare de doliu răpirea Bucovinei și aniversarea de o sută de ani dela decapitarea lui Grigore Ghica Vodă, studenții români, grupați în societatea «Arboroasa», se abținură dela festivitățile cernăuțene și trimiseră o telegramă primarului de Iași «din partea detrunchiată a vechei Moldove»”. Toți șase membri ai comitetului au fost învinuiți de „înaltă trădare și aruncați în temniță, din care sunt liberați după 11 săptămâni” (D. Marmeliuc,  Aspecte din viața culturală a Bucovinei, în: „Revista Fundațiilor Regale”, nr. 8-9, 1941, p. 446).

Constantin Morariu fost preot în Toporăuţi (1978-1986), la biserica „Sf.  Paraschiva” din Cernăuţi  (1986 – 1996), preot în Pătrăuţi Suceava (1896-1917),  consilier consistorial în Cernăuţi (1918-1926).

La moartea sa, pe 16 martie 1927, revista „Biserica și Școala” scria: „Istoria Bucovinei din ultimii 50 de ani nu se poate scrie fără consultarea acestor pagini, în cari clocotește sbuciumul luptelor politice-culturale din Bucovina austriacă dispărută”.

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu

Sursa ultimelor două fotografii – http://biserica.patrauti.ro/muzeul.html

Deja ai votat!