Cărți din parohia Călinești expuse la Memorialul Ipotești: Cântările Liturghiei pentru copii și popor de D.G. Kiriac

I. Toboc rememorează, în „Cântăreții noștri la București. Impresii și amintiri” (Lugoj, 1907), un punct culminant al excursiei sale, la Sinaia, pe 28 august/10 septembrie 1906, când maestrul Kiriac a fost ridicat „pe brațele vânjoase a doi Bănățeni și doi Ardeleni – simbol al zilei – și dirigea cele două mii cântăreți, car par’că inspirați de un geniu nevăzut, au cântat ca nici odată” (p. 64). Nu era unicul concert memorabil, dirijat de maestrul D.G. Kiriac. Presa vremii relatează în detalii despre concertele cu participarea maestrului.  Ziarul „Vestul României” (din 6 mai 1924), bunăoară, detalia până la ore „Sărbătorirea societății «Carmen»  la Oradea-Mare”:

Marți la orele 5.2 p.m. a sosit în orașul nostru Societatea corală «Carmen»  din București, sub conducerea maestrului Kiriac compozitor și profesor la conservatorul de Stat.

Cu o zi mai nainte a sosit în localitate dl N. Sadea secretarul societății care în deplin acord cu comitetul de organizare a luat ultimele dispoziții” etc., etc.

Urmează descrierea punctuală: „Sosirea”; „Pregătirea concertului”; „Ceaiul dela Prefectură”; „Concertul”; „Banchetul”; „Plecarea”.

„Opera și viața lui Kiriac oglindește ce e mai bun și mai senin în sufletul românesc”

Despre D.G. Kiriac scria Const. Brăiloiu: „Între fruntașii muzicei noastre maestrul Kiriac este pe deantregul al nostru. Ca profesor ne-a dat atâția ani de dragoste și de răbdare, îndemnând tineretul spre o meserie cinstită și frumoasă. Prin grai și prin scris ne-a îndemnat la cunoașterea firei noastre. În compozițiunile lui răsună pretutindeni iubirea pentru cântecul poporului și străvechea melodie a bisericei orientale, odoruri scumpe numai nouă. (…) Opera și viața lui Kiriac oglindește ce e mai bun și mai senin în sufletul românesc” (Supliment „Cele trei Crișuri”, iunie 1927).

D.G. Kiriac studiase la Conservatorul din București (1880-1885), apoi, la Conservatorul și Schola cantorum din Paris (1892-1897). La Paris și-a început și activitatea de dirijor, la Capela română. Revenind în țară, pune bazele Societății corale „Carmen”. Va fi aproape trei decenii dirijor al acestei capele și al corului bisericii Sf. Spiridon-Nou, al ansamblului coral la Conservatorul bucureștean. D.G. Kiriac a fost și membru fondator al Societății Compozitorilor Români.

Interesat de folclor și trăsăturile modale ale acestuia, a prelucrat numeroase piese, publicându-le și în câteva volume. Unul din volume – Cântările Liturghiei pentru copii și popor, ediția a II-a, Târgu-Jiu, 1926 – se păstrează în biblioteca parohiei Călinești.

Volumul, gândit – după cum precizează autorul în Prefață – ca o operă utilă pentru copii și popor”, cuprinde, pe lângă cântările compuse de autor, câteva cântări „cunoscute și obișnuite în biserică”: Micile răspunsuri de la ectenii; Cu noi este Dumnezeu; Prohodul; Hristos a înviat; al doilea Hristos a înviat; Pre Tatăl – pentru care D.G. Kiriac folosește „melodia unei colinde populare„.

Acest volum era apreciat de Dem. Cârlan drept „o lucrare care depășește cadrul modest al înfăptuirilor trecătoare”, presupunând „pe de o parte o cunoaștere amănunțită a stilului muzical propriu muzicei orientale, iar pe de altă parte o adâncă experiență a psicologiei populare și a sufletului copiilor” („Cele trei Crișuri”, iunie 1927, p. 110).

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu

Deja ai votat!