Sfântul Cuvios Ioan Iacob – Românul va fi cinstit în localitatea natală, Crăiniceni – Horodiştea. În locul unde s-a născut Sfântul Cuvios Ioan Iacob-Românul, pururea rugător în ceruri pentru mântuirea noastră, a fost înfiinţat în anul 2018 un schit de maici, care se străduiesc neîncetat să menţină flacăra credinţei aprinsă şi să-şi cinstească ocrotitorul după cuviinţă, mai ales în ziua prăznuirii sale – 5 august.
Anul acesta, invitatul de onoare şi delegatul ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, va fi PS Ignatie, Episcopul Huşilor.
„La acest moment duhovnicesc, cu nespusă bucurie sunt invitaţi toţi binecredincioşii creştini iubitori de frumos şi de adevăr, pentru a-i aduce împreună prinos de mulţumire şi cinstire acestui mare sfânt cuvios prin sfintele slujbe care se vor săvârşi începând din data de 4 august, între orele 18:00 – 22:00, cu Privegherea alcătuită din Vecernie cu Litie urmată de Utrenie, iar pe 5 august, de la ora 7:00, slujba ceasurilor şi Acatistul Sfântului Ioan Hozevitul, în continuarea cărora, de la ora 9:00 Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Arhierească”, a transmis stavrofora Mariami Tunza, stareţa mănăstirii.
Ioan Iacob s-a născut într-o familie de ţărani credincioşi
Sfântul Ioan Iacob-Românul, cunoscut şi sub numele de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul sau Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, s-a născut pe 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni – Horodiştea, într-o familie de ţărani credincioşi. La Botez a primit numele de Ilie. Pruncul a rămas orfan de mamă la doar şase luni de la venirea pe lume şi a fost crescut de bunica Maria. La vârsta de doi ani şi-a pierdut şi tata, mort în război, în toamna anului 1916.
Primii ani de şcoală i-a urmat în satul natal, gimnaziul l-a făcut la Lipcani-Hotin, iar liceul la Cozmeni-Cernăuţi. În vara anului 1932 a decis să se retragă la mănăstire, iar după un an a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ.
La 8 aprilie 1936, Ilie Iacob este tuns în îngerescul cin călugăresc şi a primit la călugărie numele de Ioan. Monahul Ioan Iacob a plecat apoi în Ţara Sfântă.
Între anii 1939-1940, Ioan Iacob a trăit într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Cu aprobarea Patriarhiei Ierusalimului, în anul 1947, la 13 mai, este hirotonit diacon. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului.
Timp de 5 ani, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi; a compus un volum de versuri duhovniceşti şi a primit pelerini români, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. El a murit pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani.
Sfântul Sinod al BOR l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 1992
După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul i-a fost găsit întreg, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata Sfinţilor. Pe 15 august 1980, trupul i-a fost aşezat într-o raclă sculptată în lemn de chiparos, racla fiind depusă în biserica cu hramul Sfântul Ştefan, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august.
Pe 31 ianuarie 2016, Patriarhia Ierusalimului a proclamat canonizarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ, născut la Crăiniceni, judeţul Botoşani.
