Vieţi schimbate în bine de Asociaţia „El rămâne credincios”

Oamenii care ajută copiii nevoiaşi reuşesc să le schimbe viaţa. Asta se întâmplă cu cei mai mulţi dintre copiii care au fost ajutaţi de-a lungul anilor de Asociaţia Misionară „El rămâne credincios”, condusă de Lutz Noack. Copiii au servit ani la rând masa la cantina asociaţiei şi au participat la activităţi de genul „Şcoala după şcoală”, însă toate activităţile în care personalul asociaţiei, Lutz Noack şi Carmen Olariu, directorul asociaţiei, au investit mult suflet dau acum roade.

Una dintre familiile ajutate de asociaţie este familia David din municipiul Botoşani, care are zece copii, şapte băieţi şi trei fete. Lucian David, al doilea copil al familiei, a beneficiat de ajutorul asociaţiei din anul 1998. „Când eram mici ne era greu, pentru că lucra doar tata. Cu ajutorul unor cunoştinţe, am ajuns la această asociaţie şi îmi amintesc că a fost un colac de salvare pentru familia mea. Veneam aici împreună cu fraţii mei şi serveam masa, apoi participam şi la alte activităţi. Şi vara mergeam în tabăra organizată de domnul Lutz. Practic, noi toţi fraţii am crescut aici şi am considerat asociaţia ca a doua noastră familie”, spune Lucian.

Tânărul nu poate uita că a fost pentru prima dată în tabără tot prin intermediul asociaţiei, care în fiecare vară îi duce pe copii la Colibiţa. „Părinţii nu-şi permiteau să ne trimită în tabără. Faptul că am petrecut timpul cu alţi copii şi cu alţi oameni de calitate m-a schimbat în bine. Şi pe mine şi pe fraţii mei. Îmi amintesc cu drag de toţi acei ani”, îşi aminteşte Lucian.

„Important a fost nu doar că am avut unde să mănânc”

Şi poate cea mai importantă lecţie învăţată a fost bucuria pe care o ai atunci când îţi ajuţi semenii. „Faptul că în urmă cu câţiva ani nişte necunoscuţi mi-au întins o mână de ajutor, doar ca să facă un bine, fără nici un interes, a contat enorm în evoluţia mea şi a fraţilor mei. Important a fost nu doar că am avut unde să mănânc, ci mi s-a insuflat acea dorinţă ca şi eu la rândul meu să dăruiesc ceea ce am primit, să ajut şi eu la rândul meu”, explică Lucian.

Tânărul îşi aminteşte cu drag de un gest al lui Carmen Olariu, care l-a marcat. „Într-o zi, m-a întrebat ce-mi doresc. Eram în primul an de liceu şi eram foarte retras, nu comunicam, nu zâmbeam din cauză că aveam probleme cu dinţii. Şi m-a întrebat ce-mi doresc cel mai mult şi i-am spus să-mi repar dinţii. A doua zi m-a sunat şi mi-a spus că am programare la un cabinet stomatologic. Nu-mi venea să cred. Părinţii mei şi-ar fi dorit să mă ajute, dar nu aveau posibilităţi financiare. Acum, la rândul meu, vreau să ajut, în acelaşi mod, un copil”, afirmă tânărul.

„Mi-a rămas imprimată în suflet dorinţa de a ajuta şi de a da mai departe”

Lucian a absolvit Colegiul Economic şi Facultatea de turism, servicii şi comerţ din Constanţa. A făcut şi un master în administrarea afacerilor. În facultate a cunoscut-o pe Raluca, tânăra cu care s-a căsătorit în urmă cu cinci ani. Din anul 2014 ei s-au mutat în Anglia, tot din dorinţa de a-şi putea ajuta şi mai mult familia lărgită. La început Lucian a lucrat  într-un restaurant, apoi într-o carmangerie, după care a fost angajat la o firmă de taxi. Acum lucrează ca taximetrist şi speră să-şi deschidă propria companie de taxi. Soţia lui lucrează ca însoţitor pentru copiii cu dizabilităţi, pe mijloacele de transport şcolar.

Mi-a rămas imprimată în suflet dorinţa de a ajuta şi de a da mai departe. Ca taximetrist, de multe ori mi s-a întâmplat să ajut oamenii dincolo de obligaţiile din fişa postului”, concluzionează Lucian.

Cei doi tineri vor ca la un moment dat să revină să profeseze în ţară. Mai ales că acum familia David are 22 de membri. Cel mai mare dintre fraţi are 35 de ani şi mezina 19. Părinţii lor sunt acum bunici şi au alături nepoţi, dar şi pe soţii şi soţiile celor care sunt deja căsătoriţi.

I-am motivat să dorească să ajute şi ei mai departe”

Copiii familiei David au crescut şi s-au realizat alături de conducerea Asociaţiei „El rămâne credincios”. „Eu cred că prin puterea exemplului, i-am motivat să dorească să ajute şi ei mai departe. Vine un moment în care fiecare om îşi pune întrebarea pentru ce trăieşte. Şi Iisus ne spune <ceea ce v-am făcut eu vouă, mergeţi şi faceţi mai departe> şi cred că după principiul acesta ar trebui să trăim. Aşa am putea să mai schimbăm puţin lumea, adică să fim de ajutor. Nu suntem fericiţi dacă ne gândim doar la noi. Eu vreau să cred că pentru fraţii David sunt ca a doua mamă pentru că avem o legătură deosebită”, spune Carmen Olariu, adăugând că viaţa i-a demonstrat că o mângâiere, o vorbă bună spusă la momentul potrivit poate să schimbe în bine viaţa unor copii.

Deja ai votat!