Cărți din parohia Călineștii-lui-Cuparencu expuse la Memorialul Ipotești: Religion und Kultur de Dr. theol. Lazăr Gherman

Biblioteca Națională a României indică la autorul Lazăr Gherman câteva volume:

Catastrofa Domnului N. Iorga, Tip. Profesională, Dim. C. Ionescu, 1915;

Cuvinte de apărare adresate Prea Sfinţitului Episcop Nicodem, Arhimandritului Iuliu Scriban, Economului I. Popescu-Mălăeşti şi D-lui I. Mihălcescu, Bucureşti, Tip. Profesională, Dimitrie C. Ionescu, 1915;

Istoria Bisericii Române. Partea I. Viaţa religioasă înainte de Creştinism. Fasc. I. Bucureşti, Tip. Profesională, Dim. C. Ionescu, 1914;

Problema Istorică a Bisericei din Bucovina, Bucureşti, Tip. Profesională, Dimitrie C. Ionescu, 1914.

Religion und Kultur in ihrem wechselseitigen Verhältnis innerhalb der jerusalemischen Landeskirche um die Wende der apostolischen zur nachapostolischen Entwicklung. Ein Beitrag zur ältesten Kirchengeschichte, Czernowitz, Bukowiner Vereinsdruckerei, 1910.

Un exemplar din ultimul volum se regăsește și în biblioteca parohiei Călineștii-lui-Cuparencu, având numărul de inventar 107, rectificat, ulterior, în 16.

Născut în 1872, în Ciudei, Lazăr Gherman a absolvit  Facultatea de Teologie din Cernăuţi în 1896, urmându-i la catedră lui  Eusebiu Popovici. La insistența  mentorului său, Eusebiu Popovici, Lazăr Gherman şi-a continuat studiile de teologie, drept şi filozofie la Viena şi Berlin, obținând doctoratul.

A fost hirotonit preot  în 1897, în  Parohia Orăşeni, iar când ajunge profesor la Cernăuți,  slujește la  Biserică „Cuvioasa Parascheva”  de aici.

Lazăr Gherman, scrie A.N. Petcu, cu trimitere la studiul lui Dumitru Valenciuc, „Un înfrânt: Pr. Prof. Dr. Lazăr Gherman” (Biblioteca Miorița, 2012), „a rămas în istoria Bucovinei mai ales pentru discursul său de la şedinţa de constituire din 7/19 mai 1898 a «Asociaţiei clerului greco-ortodox din Bucovina». În cuvântul ţinut, «în chestiunea îmbunătăţirii situaţiei materiale a clerului», Lazăr Gherman arăta: «Biserica noastră e proprietarul fondului religionar, administratorii acestui fond sunt servitorii bisericii noastre, care e proprietarul fondului… Dacă servitorii s-au făcut stăpâni şi slugile în mândria lor adevăratului şi legatului stăpân, nici pâinea de toate zilele nu voesc să i-o mai dee», concluzionând: «Fondul se administrează în dauna bisericei noastre. Fondul se administrează în dauna poporului nostru»” (Ziarul „Lumina”, 12 august, 2012).

Discursurile de acest fel ale lui Lazăr Gherman  au fost motivul pentru care  autorităţile austriece i-au creat diverse greutăţi și l-au determinat, probabil, să se mute la București.  În București, „devenise unul dintre candidaţii serioşi la ocuparea postului de profesor de istoria Bisericii, în locul lui Nicolae Dobrescu, care decedase în iulie 1914. Deşi era recomandat de decanul Dragomir Demetrescu, prin ocuparea postului prin numire, iar Senatul Universităţii îşi dăduse acordul în acest sens, Lazăr Gherman a fost respins de ministrul instrucţiunii de la acea vreme, liberalul Ion Gh. Duca. La acest refuz contribuise însuşi profesorul Nicolae Iorga, care printr-un discurs ţinut în parlament îl acuzase pe profesorul bucovinean de filocatolicism” (Ziarul „Lumina”, 12 august, 2012). Cu Nicolae Iorga, Lazăr Gherman a avut mai multe dispute și contraziceri, fapt probat și prin opera sa (a se vedea titlurile de mai sus).

„Lazăr Gherman s-a remarcat pentru rigoare şi consecvenţă în cercetarea obiectivă a istoriei Bisericii”

Lazăr Gherman revine la Cernăuţi, devenind un apropiat al autorităţilor ţariste de ocupaţie. Iar în 1917, se mută în Canada, ocupând funcția de rector al Seminarului Ortodox  Rus. Despre activitatea sa în Canada și mai târziu în SUA, scrie Eleanor  Bujea în „Romanians in Canada”:  „În martie 1919 sau 1916 el ajuns în Lennard, Manitoba. Datorită relației sale cu biserica ortodoxă rusă din Canada, a recomandat hirotonisiri după o scurtă perioadă de pregătire teologică, în baza unor propuneri făcute de parohi și, de obicei, de cantori. S-a considerat că i-a  încurajat pe Dumitru Jastremeski și Mihail Baleca să fie hirotoniți. În 1923, a slujit parohia Sfânta Maria din Hairy Hill, Alberta. Potrivit unui raport al episcopului Policarp, Lazăr Gherman a fost responsabil pentru hirotonirea a treizeci și nouă de preoți  ortodocși români pentru America de Nord între 1916 și 1931. În această perioadă, probabil,  a slujit și la parohia Sfântul Nicolae din Regina. În 1922 s-a mutat din Canada în SUA, slujind la biserica română ortodoxă „Sf. Mihail” din New Jersey. A decedat pe 5 septembrie 1929 în Roebling, New Jersey” (Romanians in Canada, The Romanian Ortodox Episcopate of America, 2009, p. 59-60) .

Potrivit lui Dumitru Valenciuc, „Lazăr Gherman s-a remarcat pentru rigoare şi consecvenţă în cercetarea obiectivă a istoriei Bisericii, prin duhul Sfintei Scripturi, dar şi prin intransigenţa de care a dat dovadă faţă de situaţia, în mare parte nedreaptă, pe care o avea Biserica românească în Bucovina” (Ziarul „Lumina”, 12 august, 2012).

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu

Deja ai votat!