Înaintea marelui general și om politic Iulius Caesar, anul la romani începea de la 1 martie, ceea ce însemna că luna la care ne referim în acest articol era a cincea în calendarul romanilor, fiind numită „quintilis = a cincea”. Chiar în anul morții lui Caesar, 44 î. Hr., pentru a onora memoria acestuia, Marc Antoniu, unul dintre apropiații generalului, va redenumi luna după prenumele lui Caesar, numind-o „julius”, care a dat în română „iulie”. Iulie este considerată cea mai călduroasă lună a anului, motiv pentru care românii îi mai spun „luna lui cuptor”. În calendarul republican francez, 19 iulie încheia Méssidor-ul, tot atunci începând Thérmidor, nume derivat din cuvântul grecesc „thermos” însemnând „cald”. Această rădăcină face parte din cuvinte precum termometru (măsurarea căldurii), băi termale (băi calde), termos (recipient care păstrează căldura lichidului dinăuntru) etc. În iulie, durata zilei scade cu 58 de minute. În această perioadă a anului, steaua Sirius se ridică și apune odată cu soarele. Credințele populare atribuie prezenței acestei stele căldura intensă din iulie și deoarece Sirius face parte din Constelația Câinelui („canis”, în latină, cu diminutivul „canicula = cățeluș”) perioada aceasta a căldurilor arzătoare a fost numită și caniculă. Caniculă care, în acest moment, este pentru noi un indicator al căldurilor excesive ale verii. Dar soarele nu ajunge exact după un an în același loc de pe cer. El este în întârziere și acest decalaj se mărește câte puțin în fiecare an, așa încât soarele va răsări, succesiv, în Constelația Câinelui, în lunile august, septembrie, octombrie și în cele din urmă în miezul iernii. În acest ritm, peste câteva mii de ani, urmașii noștri vor acuza canicula pentru a fi adus pe pământ frigul aspru al iernii! Interesant, nu? În iulie, vechii greci celebrau una dintre cele mai importante sărbători ale lor, Panateneele, dedicată Atenei, zeița înțelepciunii, a artelor și a științelor, cea născută, potrivit mitologiei, din capul lui Zeus, complet înarmată și îmbrăcată în armură. Romanii îi vor spune Minerva și îi vor crea o mitologie apropiată de cea a grecilor. Potrivit lui Cicero, numele Minervei ar deriva din cuvintele latinești „quia minatur – cea care amenință”. Alți autori consideră că acest nume este o contracție a cuvântului Meminerva (din latinescul „memini = ține minte”), deoarece ea era și zeița memoriei. În sfârșit, unii filologi cred că numele are aceeași rădăcină cu grecescul „menos”, latinescul „mens” și sanscritul „mena”, toate însemnând minte, inteligență. Romanii sărbătoreau în fiecare an, pe 6 iulie, „ludi Apollinares = jocurile Apolinare”, sărbători instituite în timpul celui de-al doilea război punic, pentru a obține sprijinul zeului Apollo contra generalului cartaginez Hannibal. Acest festival dura opt zile și se desfășura la Circus Maximus, o construcție colosală care putea adăposti 16.000 de spectatori. La 5 iulie, în Roma antică se desfășura festivalul numit „Poplifugia, sau Populifugia = zborul Poporului”, în memoria retragerii romanilor pe colina Aventină, după ocuparea Romei de către galli. Pe 9 iulie aveau loc „Caprotiniile”, sau serbările zeiței Junona Caprotinia. În acea zi, femeile libere romane petreceau alături de sclavele lor, lângă un smochin sălbatic, numit „caprificus” („smochin-capră”). Cu acest prilej, femeile (prezența bărbaților era exclusă) se alergau, se luptau între ele cu pumni și pietre, își aruncau expresii triviale, totul culminând cu sacrificarea unui țap sub ramurile smochinului. Originea sărbătorii este legată de acel moment al anului pe care romanii îl numeau „caprificatio” și care consta în altoirea unor ramuri de smochin sălbatic pe cele ale unui smochin cultivat și este consemnat ca parte a istoriei romane. Episodul ar fi urmat cuceririi Romei de către galli, referindu-se la asedierea Romei de către popoarele latine învecinate. Conducătorul latinilor ar fi cerut senatului roman ca soțiile și fiicele celor mai de seamă nobili romani să le fie predate ca ostatice. În timp ce senatul dezbătea cererea, o sclavă de origine greacă, Philotisia sau Tutela, cum îi spuneau romanii, a propus ca ea, împreună cu alte sclave, să se predea latinilor pretinzând că sunt soțiile și fiicele nobililor romani. Senatul și-a dat acordul, așa că sclavele, îmbrăcate în veșminte scumpe și împodobite cu bijuterii, au sosit în tabăra latinilor. Acolo, i-au sedus pe latini, i-au îmbătat, iar după ce aceștia au adormit le-au ascuns săbiile. Apoi, Tutela a urcat într-un smochin sălbatic și cu o ramură aprinsă pe care a agitat-o a dat semnalul convenit de atac pentru romani. Aceștia au pătruns în tabără, i-au masacrat în somn pe latini, iar sclavele au fost răsplătite cu libertatea și zestre din banii publici pentru cele ce se măritau. În iulie, soarele intră în Constelația Racului, numită așa după o credință veche a anticilor, dovedită falsă, anume aceea că racii merg înapoi și lateral. Soarele ajunge la 21 iunie la cel mai înalt punct al cursului său, după care începe să coboare, să devină retrograd, să dea îndărăt precum racul, de aici numele Constelației.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
