Prieteni cu Eminescu: Alexandru Chibici-Revneanu (din amintiri și însemnări)

Chibici l-a cunoscut pe Eminescu la Cernăuți, unde veniseră ambii pentru studii: Eminescu – în 1857, Chibici – în toamna anului 1859. Ajuns la Viena pentru studii în drept, în 1870, Chibici îl reîntâlnește pe Eminescu, care se afla aici din 1869. Despre relația dintre cei doi scrie T.V. Ștefanelli: „Eminescu era cu toți deopotrivă de bun şi sincer, dar nu erau mulți aceia cu care avea legături mai strânse. Dintre cei din urmă erau Bucovinenii şi mai cu seamă eu, Vasile Morariu, Alexandru Chibici-Revneanul, Ioan Luță, Samuil Isopescu, Onesim Țurcan, Vasile Bumbac, Iancu Cocinschi şi Pamfil Dan” (T.V. Ștefanelli, Amintiri despre Eminescu, București, 1914, p. 66); și referindu-se la „serbarea unui Patron”: „Eminescu a rămas până la sfârşit cu noi şi era şi el minunat de bine-dispus. A cântat cu noi, a declamat şi când colegul Chibici-Revneanul, căruia îi ziceam pasere turcească, ne-a ridicat la un arcan şi la alt joc, numit canon, a jucat şi Eminescu cu noi şi plin de voie bună a părăsit apoi cu noi localul” (Ștefanelli, p. 189).

Ambii au făcut parte și din „România Jună”: I. Grămadă consemnează data de 4 noiembrie 1871, „când se alesese un comitet nou, în fruntea căruia stătea șeful tinerilor latiniști, Ioniță Bumbac. În acest nou comitet Slavici era vicepreședinte, Eminescu bibliotecar, ales cu 30 de voturi, iar Chibici controlor” (citat după: Nastasi, 8). Va demisiona, odată cu Eminescu, Slavici și Ștefurea, urmare a conflictelor din Societate – după cum consemnează I. Grămadă –, a declarațiilor lui Ioniță Bumbac „că nu poate sta la aceeași masă cu «cosmopoliți» ca Eminescu, Slavici, Chibici, etc.” și a faptului că „conform statutelor trebuie să fie contra exclusivismului de idei” (citat după: Nastasi, p. 9).

Chibici a fost revizor școlar în perioada revizoratului lui Eminescu: el – în districtul Fălciu și M. Eminescu –  în districtele Iași și Vaslui (Eminescu, Opere, XVI, p. 580-581); au fost demiși ambii prin același ordin al regelui Carol I, începând cu 4 iunie 1876.

Se vor întâlni, din nou, la București, Chibici venind aici după voluntariatul în Reg. II de Roșiori, Eminescu – după „Curierul de Iași”.

În vara anului 1878, au petrecut, în mod sigur, o săptămână împreună. Ștefanelli  consemna: „…în vara anului 1878 când am petrecut vreo săptămână cu dânsul în București şi erau atunci în societatea noastră şi foștii săi amici şi colegi din Viena, Ioan Slavici, Vasile Morariu şi Alexandru Chibici-Revneanu. Toţi am petrecut cu Eminescu de minune, am mâncat serile împreună…” (Ștefanelli, p. 90 ). Era 14 august și, conform unei înțelegeri pe care o aveau de la Viena de a se întâlni o dată la cinci ani, veniseră la București: Chibici, Ștefanelli, Morariu și Slavici. „Întâiul nostru gând – scrie Ștefanelli – a fost să-l căutăm pe Eminescu, despre care știam că este redactor la ziarul «Timpul». Pe drum ne întâlnirăm cu A. Chibici-Revneanul, unul dintre cei «juraţi» care sosise chiar atunci de pe câmpul de luptă din Bulgaria spre a se întâlni cu noi. Ne duserăm la hotelul Dacia unde se afla pe atunci redacția Timpului. În sala întâia aflarăm pe un domn, călare pe un fel de cal de lemn care-i ținea locul de scaun; el scria la o masă înaltă şi ne spuse că Eminescu se află în sala de alăturea. Intrarăm în sala a doua și-l aflarăm pe Eminescu scriind la o masă lungă, plină cu jurnale. Era numai în cămaşă şi pantaloni; cravata era aruncată într-un colţ de masă, iar înaintea sa era un talger cu fructe din care mânca scriind un articol pentru «Timpul»” (Ștefanelli, p. 156). Iar când s-au despărțit, Eminescu rămăsese cu Chibici-Revneanul şi cu Slavici (Ștefanelli, p. 160).

Reținem și din „Însemnările zilnice” (II (1881-1886), București) ale lui Maiorescu, prezența, deopotrivă, a lui Eminescu și Chibici, la ședințe sau cu alte ocazii, la Maiorescu sau în alte locuri și localuri, unde erau invitați:

Joi 24 Dec. Pom de Craciun la al-de Kremnitz, Julklapp, vioiu si spiritual. Încântători D-na Rosetti ș. Teodor, Annette și Chibici, Slavici (adus novelele lui), din potriva Eminescu și Caragiali, certându-se unul cu altul” (p. 28).

Vineri 5/17 Martie 1882. (…) seara literatură la mine; vre o 26 de persoane”, printre care Eminescu și Chibici” (p. 46).

Joi 9/21 Sept. 82. (…) mica seara literară”, la care erau prezenți Chibici și Eminescu” (p. 116).

Miercuri 29 Sept. /11 Oct. 82. (…) literatură cu Gaster”; prezenți: Chibici ș Eminescu (p. 125); șa fel, „Joi 28 0c1.19 Noem. 82” (p. 132), „Miercuri 8/20 Dec.” (p. 143) – la ședințele Junimii.

Pe 25 decembrie/ 6 ianuarie 1882, ambii sunt la pomul de Crăciun „cu Julldapp la Mite” (p. 146).

Sâmbătă, 8/20 Ianuarie 83”, la serile literare, prezenți și Eminescu, și Chibici, când se citesc „amintirile din razboiul de la 1877 ale lui Chibici” (p. 148).

Chibici îi va fi aproape lui Eminescu și în perioada bolii

Maiorescu consemna:

Marți 18/30 Oct 83. Seara. Încheierea socotelilor despre casa pentru susținerea lui Eminescu și trimeterea lui la Viena într’un institut de boale mintale. Proces-verbal semnat la mine de T. G. Rosetti, Simțion, Slavici, Nica și Chibici” (p. 202).

Tot Chibici îl va însoți la Viena –„Joi 20 Oct. / 1 Noem. 1883. Astazi, la ora 9 dimineața, am fost la gară la plecarea la Viena a lui Eminescu cu Chibici și cu un îngrijitor” (p. 202) – și la Florența, în 1884 – în martie, „Marți 27”, Maiorescu nota: „Sara la 8, Eminescu reîntors cu Chibici, din Florența. Eu la gară, cu mai mulți. Mai pe urmă Chibici la noi, cu Rosetti și nevastă-sa, Kremnitz cu Mite, Burghele, Jacques, Slavici, povestind despre Eminescu” (p. 239).

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu

Deja ai votat!