Din Patrimoniul Memorialului Ipotești – fotografia Anei Rosetti

Într-o scrisoare către „Excellence Monsieur W. De Kotzebue”, datată 23 decembrie 1883/4 ianuarie 1884, transcrisă în „Însemnări zilnice”, T. Maiorescu o caracteriza pe viitoarea sa soție, Anna Rosetti: „o fiică a fostului prefect de poliție din București Radu Rosetti, și nepoată a mai cunoscutului președinte al Camerei Const. A. Rosetti.

Inteligenta domnișoară, în vârsta de 29 de ani, a știut să redea cu finețe stilistică naturală, încă «nefranțuzită», limba românească a timpului Schițelor, și în genere a îmbrățișat și a împlinit cu iubire pentru obiect sarcina ce-și luase” (T. Maiorescu, Însemnări zilnice, II (1881-1886), București, p. 218-219).

Maiorescu se referea la volumul lui W. de Kotzebue, Din Moldova. Descrieri și Schițe (traducere din limba germana), apărut la București, Ig[natz] Haimann, librar editor în 1884.

În nota de subsol la „Însemnări zilnice”, citim: „«Prefața traducătorului», rămas anonim la publicarea în volum, e datată: București, 9 Decemvrie 1883. În «Convorbiri literare», unde apăruseră anterior, cu titlul Schițe din Moldova (în numerele Iulie și Noemvrie 1882, Iulie și Noemvrie 1883, Ianuarie și Fevruarie 1884) se indică traducătoarea prin inițiala numelui său: „trad[use] de A” (Anna Rosetti)”.

Autorului – considera Maiorescu – însă nu se cuvine să i se ascundă” numele traducătorului (Maiorescu, p. 219).

Anna Rosetti s-a căsătorit cu Maiorescu în anul 1887

Ana Rosetti, une dintre fiicele lui Radu Rosetti, avea să devină soția lui Maiorescu în 1887, după despărțirea acestuia de Clara Kremnitz.

Primele consemnări ale lui Maiorescu despre ea variază între «amabilă», «inteligentă», «gentilă», «curajoasă». După ce ani de zile Anna va fi în permanenţă în preajma familiei Maiorescu, iniţial ca soră a soţiei prietenului Jacques Negruzzi (cu acceptul resemnat al Clarei, căci se întrevedea de mult divorţul, înfăptuit în 1886), Maiorescu va confirma, căsătorindu-se cu Anna, că dragostea lui nerecunoscută exista. Printr-o lege a compensaţiei, probabil, şi ce-a de-a doua soţie trece prin formidabile zile de gelozie:

«Sara scenă violentă între mine şi nevastă-mea… De mult merge prea departe şi acum mă scoate din sărite. Es ist zu unwürdig und unsinnig! Wer hätte das geglaubt! [E din cale-afară de nedemn şi lipsit de sens. Cine şi-ar fi închipuit aşa ceva? n.m.](21 Dec. 1889)”.

Și mai jos: „…spre deosebire de jurnalul din perioada Clara, în cel din perioada Anna, diaristul îşi notează frecvent momente de bine sufletesc, de mulţumire în doi. Anna îl ajută cu româna ei expresivă la traducerea din Schopenhauer, cum recunoaşte cavalereşte, poate exagerînd puţin pentru ea, îl ajută la corectarea noilor ediţii din poeziile lui Eminescu, îi transcrie scrisori, îl secondează şi îl susţine cu eleganţă în tot ceea ce face” (I. Pârvulescu, Sentimentul bine temperat, în: „România Literară”, nr. 46, 2000).

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”

 

Deja ai votat!