Despre cel care trăiește, zilnic, la marginea conformismului social, care duce o viață dezordonată corespunzătoare, de regulă, artiștilor sau scriitorilor, spunem că este boem, sau că are o fire boemă. Tot boem este numit și locuitorul Boemiei, o regiune geografică acoperind jumătatea de vest a Cehiei, ajungând în evul mediu să fie corespondentul acesteia, așa cum Moravia este numele medieval dat actualei Slovacii. Care să fie legătura dintre boemul ca definiție a unui stil de viață și boemul locuitor din Boemia? Către începutul secolului al XV-lea, în Europa începeau să pătrundă valuri de populații venite din Industan, ținut al Indiilor de Est unde astăzi se află India, Bangladesh, Sri Lanka, Insulele Maldive, Bhutan și Nepal. Ei fugeau din calea marelui cuceritor mongol, Timur Lenk, sau Timur Șchiopul, cel care în 1402 îl învinsese pe sultanul Baiazid al otomanilor și care era renumit pentru actele sale de cruzime. Prin 1427, aceste populații pătrund în Franța și cum veneau dinspre centrul Europei și Boemia francezii le-au spus boemi, fiind pentru ei echivalentul romilor. Acești nomazi, care cutreierau țara ghicind norocul pentru cei creduli, furând ori de câte ori aveau ocazia, au păstrat acest nume până astăzi și tocmai aluzia la viața lor dezordonată, plină de privațiuni, a făcut să se spună despre cei care trăiesc aidoma lor, fără foc și fără loc, fără a avea siguranța zilei de mâine, că trăiesc asemenea boemilor. De la jumătatea secolului al XIX-lea, numele de boem se extinde, fiind atribuit tuturor scriitorilor, artiștilor care-și duc viața de zi cu zi la marginea regulilor sociale. În 1837, scriitoarea George Sand publica romanul „Ultima Aldini”, al cărui protagonist era Lélio, un cântăreț de origine modestă, ajuns celebru grație vocii sale de tenor. Romanul se încheie cu următorul paragraf: „Lélio a ezitat o clipă, și-a umplut paharul, a oftat adânc, apoi cu o sclipire de tinerețe și veselie ce a izvorât din frumoșii săi ochi negri, umezi de lacrimi a cântat, cu o voce tunătoare, la care noi i-am răspuns în cor: Trăiască Boema!” Boema era, așadar, un lucru cunoscut la acea vreme. Conform definiției date de Balzac, boema era o adunare a tinerilor cu vârste între 20-30 de ani, bărbați de geniu, de felul lor, puțin cunoscuți, dar în curs de afirmare. În mod natural, membrul unei asemenea adunări va fi numit boem. Dacă în Paris boema artistică franceză se întâlnea, în secolele XIX-XX în cartierul Montmartre, localurile de aici fiind frecventate de către Pissarro, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Modigliani, Picasso, ulterior locul de întâlnire mutându-se în Montparnasse, Bucureștii interbelici aveau ca loc de întâlnire predilect, al artiștilor și scriitorilor din boema vremii, Casa Capșa, numită în epocă „redacția redacțiilor” sau „singurul local intelectual de pe Calea Victoriei”, în caracterizarea plastică a lui Tudor Arghezi. La Capșa puteau fi văzuți, aproape zilnic, Duiliu Zamfirescu, Tudor Mușatescu, Ion Barbu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu ș.a. Ion Barbu avea masa proprie rezervată, transformând-o de multe ori în birou de lucru. Scriitorul și jurnalistul Nicolae Crevedia, tatăl scriitorului Eugen Barbu, el însuși un membru al acestei boeme de la Capșa, avea să scrie un catren memorabil: „La Capșa, unde vin toți seniorii,/Local cu două mari despărțituri:/Într-una se mănâncă prăjituri/Într-alta se mănâncă scriitorii”. Și Iașii au avut boema lor literară avant la lettre, grupată în jurul Junimii ce se întâlnea la Casa Pogor, printre cei mai cunoscuți dintre membrii acestei societăți fiind prietenii Creangă și Eminescu, pe care îi prindeau zorile prin cârciumile de la periferia orașului. Un alt mare boem a fost scriitorul I.L. Caragiale, cafeneaua și localul fiind prezențe constante în creațiile sale literare. Cât despre boema botoșăneană, aceasta rămâne o pagină nescrisă, în așteptarea unui membru în viață al său, care să îi dea contururile literare!
Industan, regiunea din sub-continentul indian de unde au venit în Europa cei pe care francezii aveau să-i numească boemi
Una dintre ilustrațiile pentru romanul „Scene din viața de boem”, al scriitorului Henri Murger, publicat în 1851
Poster pentru Actul III al operei „Boema”, compusă de Puccini după două librete inspirate din romanul „Scene din viața de boem”, al scriitorului Henri Murger. Protagoniștii sunt patru tineri prieteni, un poet, un pictor, un musician și un filosof
Calea Victoriei cu Casa/Hotelul Capșa în fundal, locul obișnuit de întâlnire al boemei literare bucureștene interbelice
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
