Istorii vechi din Botoșani – Plugușorul de la Mănăstirea Doamnei

Fiind în preajma Anului Nou, când peste tot răsună cântece ale colindătorilor și urături acompaniate de biciuiri de harapnic, fluierături de căluți, clinchete de clopoței și mugete de buhai, consider că e mai potrivit ca în locul continuării articolului referitor la vechea așezare Mănăstirea Doamnei să ofer cititorilor acestei rubrici o urătură necunoscută până acum, adaptată la specificul satului cu același nume. A fost scrisă, cu aproape 70 de ani în urmă, de către poetul proletcultist Ion Crânguleanu. Născut în Coșula, în 1937, acesta a fost coleg, în anii de Laurian, cu unchiul meu. Cei doi erau buni prieteni, așa că într-un ajun de an nou, în urmă cu aproape 70 de ani, în casa bunicilor mei, la una și mai multe carafe de vin, poetul a compus o urătură pentru locuitorii satului, urătură pe care i-a dedicat-o unchiului meu. Mult mai târziu, când eram flăcăiandru, unchiul m-a învățat urătura pe care, an de an, o rosteam cu patos la ferestrele locuitorilor satului. Iată, ce ieșit, la capătul celor câteva ulcele de vin dintr-o seară frumoasă a anilor ’50:

„Plugușorul de la Mănăstirea Doamnei”

Aho, aho!

Bună seara gospodari,

Gospodari și gospodine

Și voi, tinere copile!

Dați-vă lângă perdele

Și-ascultați vorbele mele,

Dați-vă lângă fereastră

Și-ascultați urarea noastră,

Căci venit-am noi, flăcăi,

C-un plug tras de șase boi,

Șase boi cu lanț în coarne,

Brazd-adâncă să răstoarne,

Ca la Mănăstirea Doamnei!

 

Dar am uitat să vă spun

Că aici, la poartă,

Dumneavoastr-aveți o cioată,

Plugu-n ea l-am aninat,

Boii-au tras de l-au sfărmat,

Grindeiul s-a rupt în două

Asta ne-a trebuit nouă?

 

Însă noi plugari suntem

Și nu ne descurajăm.

Ducem plugul acolo-n vale,

La fierar ca să-l repare.

L-am dus și la moș Poroșniuc,

Dar și el, știofâlc-știofâlc,

S-a învârtit așa vreun ceas

De-i curgeau mucii din nas

Și s-a pus pe înjurat,

Pe strigat și pe țipat,

C-a stârnit câinii din sat.

 

Nouă ne trebuie maistru dibaci,

Plugul nostru-i din colaci,

Cu grindeiul din slănină,

Presărat tot cu făină.

 

Maistru bun noi am găsit,

Plugul el ni l-a făcut;

Poți să ari cu el prin casă,

Să tragi brazdele pe masă,

Să tragi brazde-ncet și lin,

Printre sticlele cu vin,

Din tigaia cu friptură

Să iei câte-o-nghițitură

Și să dai și la flăcăi,

Ca să poată striga hăi!

Mânați măi! Hăi, Hăi!

 

Luna sus a răsărit,

Și de frig am amorțit.

Moșneguții dau din cap,

Babele chiar s-au culcat.

Măi, Vasile, te trezește

Și cu biciu-n boi pocnește!

Ia dați boii cât colea,

Să le dăm să bea cafea,

Iar noi să intrăm în casă,

La fetița cea frumoasă.

Ia dați boii cât colo

Și strigați cu toții-aho!

Aho, Ho, Ho!

La anul și la mulți ani!

 

Plug vechi de lemn, cu brăzdar de fier. Aici, grindeiul este din lemn și pe el se montează coarnele și cuțitul plugului

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

 

Deja ai votat!