Războiul scoate la lumină cea mai neagră parte a omenirii. Sfâşie fără milă ţări, oameni, copii şi vise. Victoria a părăsit astăzi Ucraina şi a păşit pe tărâm românesc. Are 10 ani şi a învăţat mult prea devreme ce înseamnă moarte, crimă, bombe şi în special frica.
Copila are 10 ani şi este din Cernăuţi, iar tatăl, care locuieşte în Italia, a încercat cu disperare să-şi scoată copila din faţa tancurilor ruseşte care distrug frenetic tot ce le iese în cale. Micuţa a fost adusă până la graniţa cu România de către bunica ei, care s-a întors, însă, ulterior acasă.
„Situaţia este cam grea. Sunt multe bombe, se distrug o grămadă şi mor mulţi oameni. Îmi pare foarte pentru cine este în Ucraina”, spune Victoria, oftând lung.
Aceasta face un apel sfâşietor şi surd la pace şi credinţă.
Micuţa le mulţumeşte tuturor celor care au primit-o în ţara noastră şi spune că aici se simte mai liniştită. „Vă mulţumesc foarte mult vouă. Am fost primită foarte bine. Nu m-a primit nimeni aşa”, mai spune fata, care pare că şi-a regăsit o parte din zâmbetul frânt.
Ca ea sunt sute de copii care, alături în principal de mame, au fugit din ţara lovită de bombe şi de gloanţe. Le la instituirea legii marţiale bărbaţii cu vârste până în 60 de ani nu mai au voie să părăsească ţara.
