Declarat prin Hotărâre de Guvern, la propunerea ministrului Ion Caramitru, „An Eminescu”, anul 2000 a adus, pentru Zilele Eminescu, un program național, în coproducția Ministerului Culturii, a Societății Naționale de Televiziune și a Societății Naționale de Radiodifuziune.
Programul era structurat pe două secțiuni: proiecte de anvergură națională și proiecte de importanță regională, organizate sub patronajul autorităților locale, propunându-și să contribuie „la promovarea culturii românești în străinătate și la revalorificarea operei eminesciene din perspectivă contemporană”. Presa anunța o serie de manifestări: „inaugurarea Centrului Național de Studii «Mihai Eminescu» – Memorialul Ipotești” – care, de altfel, exista din 1992, dar obișnuința reluării și repetării evenimentelor caracteriza Zilele Eminescu; emisiuni filatelice și numismatice; realizarea unui film documentar despre traseul existenței lui Eminescu – premisă pentru un site pe Internet; facsimilarea manuscriselor lui Eminescu; editarea a două cărți cu text bilingv (română-engleză și română-franceză); ridicarea unei statui la Havana (lucrare a sculptorului Paul Vasilescu) și Cernăuți; publicarea unei lucrări conținând documente inedite referitoare la viața și creația lui Eminescu; reînființarea Catedrei Eminescu la Universitatea București; denii eminesciene; Serbările Mării; colocviul „Eminescu, azi”; seminarul internațional al traducătorilor; la Putna – concerte de muzică religioasă și simfonică, expoziții ale maeștrilor iconari, pelerinaj la mănăstire; în colaborare cu ambasadele și centrele culturale române – manifestări peste hotare („Cotidianul”, nr. 2554, 6 ianuarie 2000, p. 8).
Manifestările, conform programului, au debutat pe 14 ianuarie cu o sesiune solemnă la Academia Română, depuneri de flori la mormântul lui Eminescu din Cimitirul Bellu și la statuia de la Ateneul Român. La Ateneu, a fost lansată o ediție a operei lui Eminescu, urmată de spectacolul de muzică și poezie „Trecut-au anii…”, cu Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Caramitru și clarinetistul Aurelian Octav Popa și în prezența Președintelui României, Emil Constantinescu, a prim-ministrului Mugur Isărescu, președinte PNL, a lui Mircea Ionescu Quintus, a Î.P.S Daniel, Mitropolitul Moldovei, a I.P.S Bartolomeu Anania și Vincențiu Ploieșteanu, a ministrului Educației Naționale Andrei Marga, a fostului premier Victor Ciorbea, a președintelui Academiei Române Eugen Simion și în prezența a numeroși ziariști și alte personalități.
Manifestările au continuat la Botoșani și Ipotești, presa reflectând în detaliu evenimentele acelor zile, care pot fi reproduse pe ore până la nivel de discursuri, deși perspectiva asupra lor este, uneori, chiar contradictorie.
La ora 24.00 (iar după alte surse, la 23:05), din Gara Băneasa, „un tren special a plecat spre Botoșani-Ipotești” (spre a nu induce în eroare publicul, precizăm că nu există cale ferată în Ipotești), pentru a aduce oameni de cultură, politicieni, persoane implicate în viața administrativă și ziariști. Trenuri, de fapt, au fost două: „Primul tren ticsit de SPP și poliție militară a dus cu el miniștri și mari personalități, iar cu al doilea au călătorit scriitori, ziariști, oameni de cultură.
Trenului invitaților, pus la dispoziție de Ministerul Transporturilor, i-au trebuit cîteva ore bune ca să se încălzească, în acest timp, pelerinii s-au încălzit cu oarece tării procurate de la însoțitorii vagoanelor de dormit” („Evenimentul Zilei”, nr. 2300, 17 ianuarie 2000, p. 2).
De la gară, cu mașinile, călătorii CFR din ambele trenuri, au fost duși la Hotelul „Rapsodia”. Veneau zorii zilei de 15 iunie și invitații au urmat programul:
– ora 9:00 – ceremonia depunerii de coroane la statuia lui Eminescu din fața Teatrului, pe fundalul romanțelor interpretate, în balcon, de corala „George Enescu” (dirijor – Gheorghe Timofte);
– ora 9:45 – slujba de comemorare a poetului, oficiată de mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înalt Prea Sfinția Sa Daniel;
– ora 11:00 – Ipotești: inaugurarea Casei Memoriale „Mihai Eminescu”, a bisericii familiei Eminovici, a Bibliotecii Naționale de Poezie, cu un fond principal de carte „donația Laurențiu Ulici”;
– ora 11:45 – sosirea președintelui Emil Constantinescu la Ipotești; slujba de pomenire la biserica familiei Eminovici;
– ora 13.00 – înmânarea medaliei comemorative „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” unui număr de „23 de personalități culturale și artistice care au avut contribuții importante la promovarea, susținerea și răspândirea operei eminesciene”, printre care: Ion Caramitru, Constantin Ciopraga, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Simion, Laurențiu Ulici, Grigore Vieru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan și alții;
– ora 16:30 – Primăria Botoșani: ședința Consiliului Municipal pentru acordarea titlului de „Cetățean de Onoare al orașului Botoșani” laureatului Opera Omnia;
– ora 17.30 – Teatrul „Mihai Eminescu”: deschiderea salonului de carte „Porni Luceafărul”;
– ora 18.00 – Gala de decernare a „Premiului Național de Poezie” și a „Premiului Național pentru Debut” pentru anul 1999.
Pentru Premiul Opera Omnia, juriul, din care făceau parte Laurențiu Ulici (președinte), Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Daniel Dumitriu, Petru Poantă, au ales între Emil Brumaru, Ilie Constantin, Cezar Ivănescu, Gabriela Melinescu și Cristian Simionescu. Premiul i-a revenit lui Cezar Ivănescu, fiind înmânat, într-o tradiție consacrată, de primul laureat, Mihai Ursachi. În discursul de răspuns, Cezar Ivănescu, la sugestia lui Laurențiu Ulici, a recitat „Rosarium”. Dar, mai întâi, aținut să clarifice situația admiratorilor și detractorilor lui Eminescu:
„Cu sacrul în lumea românească ne întîlnim foarte rar, dar mai ales în prezența lui Eminescu. Și atunci mi se pare firesc… Eram revoltat într-o vreme că sînt detractori ai lui Eminescu care totuși ființează în cultura românească, unii au luat și acest premiu național de poezie. Acum însă, într-o formulă de seninătate spirituală (știți foarte bine că și liturghiile negre sînt totuși o formă de glorificare și de adorare a lui Dumnezeu), acum spun, mi se pare firesc. Eminescu – așa cum afirmam în multe rînduri – își pierde pe drum și admiratorii, și detractorii, adică este atît de mare încît nu doar noi ca persoane particulare și presupuși artiști ne valorizăm prin el, ci chiar toată ființa românească, țara românească în general, prin Eminescu ne măsurăm nulitatea, nemernicia, valoarea ș.a.m.d. Colegul Laurențiu Ulici a fost chiar inspirat cînd vorbea. Eu nu pot avea inspirație acum pentru că trebuie să țin un discurs rațional și să mă opresc aici. Vă mulțumesc.”
„Detractorul”, care luase premiul național, prezent în sală, era T. O. Bobe, care publicase în „Dilema” un text despre statuia lui Eminescu de la Ateneu.
De altfel, scria presa, „Premiului de debut a pus juriul într-o situație extrem de interesantă”. Situația nu viza nicidecum însă textul din „Dilema”: „Cei cinci membri ai juriului, criticii literari Alex. Cistelecan de la Tîrgu-Mureș, Dan Cristea de la București, Ioan Holban de la Iași, Mircea A. Diaconu de la Suceava (și, evident, Laurențiu Ulici – N.N.), au avut de ales, în urma nominalizărilor făcute de botoșăneni, între următorii autori la prima carte: T.O. Bobe, Dan Bogdan Hanu, Andreea Luciana Dumitriu, Angelica Mihalcea și Dumitru Pană”.
Juriul „a fost în neputință de a decide asupra unui singur nume dat fiind că doi din trei poeții nominalizați aici reprezentau prin cartea lor de debut două direcții extrem de fertile ale poeziei românești: una ținea, să spunem așa, de tradiție, cealaltă ținea de o anumită modernitate, pe care unii o numesc chiar post-modernitate”. În această situație, juriul a decis să acorde Premiul Național de debut ex-aequo lui T.O. Bobe (pentru volumul Bucla, Univers, 1999) și lui Bogdan Hanu (pentru volumul Vindecarea de simetrie, Cronica, Iași, 1999).
Ministrul Culturii, Ion Caramitru le-a înmânat coronițele și diplomele celor doi laureați. Pe lângă 12 milioane lei, premianții au primit, din partea sponsorului galei – Bank Post Botoșani –, câte o geantă diplomat. Și dacă Cezar Ivănescu s-a referit la admiratorii și detractorii lui Eminescu, Ion Caramitru a dat o altă interpretare cunoscutei afirmații „românul s-a născut poet”: „Știți foarte bine că de foarte multă vreme trăim cu toții sub impresia unei propoziții pe care a rostit-o un mare clasic al poeziei românești, anume aceea că «românul e născut poet» doamnelor și domnilor eu cred, dimpotrivă că românul e născut comentator și viața cea de toate zilele ne arată din plin lucrul acesta. Numai că acești doi poeți vin să-mi spună mie, care cred că românul nu e născut poet, ci comentator, că asta ar putea fi totuna, că poezia devine comentariu, și comentariul devine poezie. Vă las pe dvs., citindu-le cărțile, să vedeți în cazul cărui poet poezia devine comentariu și în cazul cărui poet comentariul devine poezie. Amîndoi sînt foarte talentați”.
Iată și răspunsurile celor doi laureați:
T.O. Bobe: „Bună seara! Nu prea știu ce să spun. O să încerc să spun cîteva cuvinte bine simțite, în primul rînd mulțumiri juriului care s-a lăsat sedus de carte. Vă mulțumesc și dvs. Încerc să mă gîndesc și eu acum cum e cu comentariul și cu poezia. Să văd unde mă situez eu… Acum, dacă am și servietă, mă pot hazarda să sper că orice debutant are în servietă premiul pentru opera omnia. Vă mulțumesc”.
Dan Bogdan Hanu: „Faptul că unui geofizician, adică eu, i se decernează acest foarte important premiu de poezie, mă face să cred că atît de mediatizatul seism a avut loc la Botoșani astăzi. Și mai departe, visez la o transdisciplinaritate care să sublimeze undeva în zona poeticului. De asemenea aș putea spune că acest premiu reprezintă pentru mine o lumină foarte puternică și că aștept să mă reîntorc în umbra poemelor pe care le scriu. Vă mulțumesc foarte mult dvs. și juriului” („Convorbiri Literare”, nr. 3, 1 martie 2000, p. 7-8).
A fost reluat, în finalul Galei, spectacolul de la București, urmat de un film documentar-artistic, semnat de Ion Sapdaru și vernisajul unei expoziții de pictură.
Apoi, „fuga la masa cu bufetul suedez și (…) spre casă cu rîndurile rărite (trenul guvernamentalilor iarăși a luat-o înainte, lăsîndu-l amanet pe ministrul culturii).
La ora 22.49, cu un ministru în vagonul 8, trenul pelerinilor (la fel de neîncălzit pînă pe la Bacău) s-a urnit din gară, punînd punct «intervenției bucureștene» la Zilele Eminescu” („Evenimentul Zilei”, nr. 2300, 17 ianuarie 2000, p. 2).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
