În Broșteni, apa a trecut, dar durerea a rămas. În spatele fiecărei porți, curți pline de noroi, pereți scorojiți și oameni care privesc în gol, încă neîncrezători că dezastrul s-a oprit. În aer, un miros greu, amestec de pământ ud și amintiri distruse.
Astăzi s-a încheiat misiunea pompierilor botoșăneni în această localitate din județul Suceava, lovită năpraznic de inundațiile de la sfârșitul lunii trecute. Timp de cinci zile, 15 oameni în uniformă, dar cu suflete calde, au fost umărul de sprijin pentru o comunitate aflată la pământ.
Pompierii au intrat în case unde apa a lăsat în urmă doar tăcere și lut gros. Cu mâinile goale sau cu lopeți, au scos afară dulapuri, paturi, fotografii îmbibate – tot ce a fost odată viața unor oameni.
Au curățat șanțuri înfundate, au eliberat drumuri blocate, au adunat la un loc mormanele de aluviuni, ca și cum ar fi vrut să adune, în același timp, și bucățile de suflet ale celor loviți de nenorocire.
În ochii celor ajutați, pompierii nu au fost doar salvatori. Au fost prieteni, frați, fiii care au venit acasă la părinți, chiar dacă acei „părinți” erau necunoscuți până atunci. „Nu ne-au lăsat singuri”, au spus oamenii, iar în cuvintele lor se citea o recunoștință pe care niciun cuvânt nu o poate cuprinde pe deplin.
Astăzi, când au plecat, au strâns mâinile tremurânde ale localnicilor și au promis, fără vorbe mari, că vor fi acolo de fiecare dată când va fi nevoie. S-au urcat în autospeciale, cu hainele pătate de noroi și inimile pline de povești care nu se uită.
