Luni, 1 septembrie, fostul candidat la prezidențiale Călin Georgescu a făcut declarații de pe treptele tribunalului, după ce a aflat că i s-a prelungit perioada de control judiciar. Discursul său a început cu cuvintele „Tăcerea adevărului este mai grea decât țipătul minciunii”. Și a continuat în același stil, cuvinte goale, aproape fără înțeles, fără nimic concret, în uralele și scandările celor câteva sute de suporteri aflați acolo.
Cum se explică succesul acestor discursuri fără conținut?
Călin Georgescu a devenit celebru prin discursurile sale cu ton grav și mesianic, în care cheamă poporul la „trezire în conștiință” și la asumarea unei misiuni spirituale. El vorbește despre România ca despre un sanctuar divin, despre români ca popor ales și despre viitorul țării ca despre o chemare venită de Sus.
Mecanismul e simplu și nu e inventat de Georgescu. Se bazează pe un complex de inferioritate și apelează la o versiune superioară tuturor, în care suntem cei mai buni, cei mai viteji, cei mai harnici, pentru a crea un soi de narcisism colectiv, numai bun pentru patrioți de carton și oameni neinformați, dar frustrați de actualii politicieni.
Totul vorbit în numele poporului, evident. Nu se știe de unde, Georgescu cunoaște exact ce spune poporul român și ce vrea în fiecare minut. El nu vrea nimic pentru el, nu are nevoie de nimic, se sacrifică doar pentru români, deși stă în vile de sute de mii de euro, e înconjurat de bodiguarzi plătiți, merge cu limuzine și se operează în Germania, totul fără ca nimeni să știe cine plătește.
Analiza discursurilor sale arată că mare parte din aceste formulări care „sună bine” nu îi aparțin, ci sunt copiate din filme, literatură sau din tradiția unui naționalism religios reinterpretat și sunt recitate ritos în fața camerei, în fundal fiind întotdeauna o icoană și steagul României.
Replici din filme, literatură și istorie
Pe lângă aiurelile care provoacă hohote de râs de genul „dacii au cucerit Danemarca” ori că suntem „vlahii din Valhalla” spuse cu tonul din filmele lui Sergiu Nicolaescu, se pare că filmul preferat al lui Georgescu este „Stăpânul inelelor”. De unde citează foarte des, deși în ultima vreme apelează și la alte filme, cum ar fi „Ultimul samurai”.
Iată doar câteva exemple mai cunoscute:
Într-unul dintre cele mai cunoscute discursuri, Georgescu spunea:
„Lumea s-a schimbat. Nu mai este ce-a fost. Se simte asta în tremurul apei, în freamătul pădurii, în adierea vântului, în vibrația pământului.”
Este aproape identic cu prologul din The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring (2001), unde Galadriel rostea: „The world is changed. I feel it in the water. I feel it in the earth. I smell it in the air.”
Tot din universul lui Tolkien a preluat și formula lui Gandalf din The Return of the King (2003): „I will not say: do not weep; for not all tears are an evil.” Transformată de Georgescu, ea devine: „Plângeți, dragii mei, dar nu deznădăjduiți. Nu toate lacrimile sunt rele.”
În altă intervenție, el afirma: „Apa are memorie, iar prin poluare îi distrugem sufletul.” Ideea reproduce aproape integral ceea ce spunea Olaf, personajul animat din Frozen II (2019): „Water has memory… and remembers it all.”
Tema onoarei a fost adusă și ea în prim-plan: „România a fost creată de o mână de războinici viteji și de oameni demni care și-au dat viața pentru un cuvânt ce azi pare uitat: onoare.” Replica e din binecunoscutul film cu Tom Cruise, „The Last Samurai” (2003), și e narată de personajul Simon Graham: „Japan was made by a handful of brave men, warriors willing to give their lives for what seems to have become a forgotten word: honor.”
Când vorbește despre Statele Unite, Georgescu recită aproape cuvânt cu cuvânt monologul lui Will McAvoy (Jeff Daniels) din serialul The Newsroom (2012): „America este pe locul 7 la alfabetizare, pe locul 27 la matematică, pe locul 22 la științe, pe locul 49 la speranța de viață, pe locul 174 la mortalitate infantilă, dar pe locul 1 la numărul de cetățeni încarcerați și la bugetul militar.”
Asta era inițial, înainte de a ajunge Donald Trump președinte, acum America e o mare democrație, cea mai mare din lume. De unde cu un an înainte era pierdută și la mâna „înțelepciunii rusești”. La fel ca România, dealtfel.
Nici literatura clasică autohtonă nu a fost ocolită complet. Fraza „Familia e țara cea mică, iar țara e familia cea mare”, rostită de Georgescu, aparține de fapt personajului Rică Venturiano din piesa lui Caragiale „O noapte furtunoasă”. Însă e singura dată când a fost folosit I.L. Caragiale, pentru a evita ironiile, probabil, având în vedere faptul că Georgescu e un personaj desprins direct din universul lui nenea Iancu.
Deasemenea, chemarea lui Georgescu: „În liniște și credință, în ordine și unire, cu Dumnezeu înainte!” reproduce formula mareșalului Ion Antonescu dintr-un discurs al anului 1940.
Aceste exemple arată un tipar constant: un colaj de replici cu impact emoțional, plasate într-un cadru naționalist și religios, menite să dea impresia unui mesaj revelat.
Ecourile lui Ivan Ilin
Dincolo de împrumuturile vizibile, structura de fond a discursurilor lui Călin Georgescu seamănă izbitor cu filosofia lui Ivan Ilin (1883–1954), filosof și jurist rus, unul dintre principalii ideologi ai conservatorismului rus.
Ilin considera că Rusia este o comunitate spirituală unică, aleasă de Dumnezeu pentru a păstra ortodoxia și pentru a îndeplini o misiune universală. Scrierile sale vorbesc despre „trezirea în conștiință” a poporului rus, despre „statul organic” ca expresie a voinței divine și despre supunerea individului față de conducător. „Rusia nu există pentru sine, ci pentru misiunea de a arăta lumii calea adevărului,” scria el.
Călin Georgescu folosește formule aproape identice, doar că aplicate României. „Românii trebuie să se trezească în conștiință, numai așa ne putem recăpăta rolul dat de Dumnezeu.” Sau: „România nu este o țară oarecare, ci sanctuarul Europei, grădina Maicii Domnului.”
Dacă la Ilin Rusia are rolul universal de apărătoare a ortodoxiei, la Georgescu România este „locul protejat divin”, menit să păstreze spiritul Europei.
Paralela se vede clar:
– Ilin: „Poporul rus este ales să păstreze ortodoxia.”
– Georgescu: „Românii sunt poporul chemat să lumineze Europa.”
– Ilin: „Trezirea în conștiință” ca renaștere națională.
– Georgescu: „Trezirea în conștiință” ca singura cale pentru demnitate și supraviețuire.
– Ilin: Individul se supune statului organic și conducătorului.
– Georgescu: Românii trebuie să se supună disciplinei naționale pentru a împlini voința divină.
Ivan Ilin a fost redescoperit în Rusia contemporană și promovat ca filosof al Kremlinului. În 2005, la inițiativa lui Vladimir Putin, rămășițele lui Ilin au fost repatriate din Elveția și reînhumate la mănăstirea Donskoi din Moscova. Putin a ordonat publicarea integrală a operei sale și a declarat că „toți funcționarii ruși ar trebui să citească scrierile lui Ilin.”
Scrierile sale au fost preluate apoi de toți corifeii lui Putin. Ideile lui Ivan Ilin sunt des invocate nu numai de Georgescu, ci mai ales în discursurile Kremlinului, pentru a justifica autoritarismul, misiunea spirituală a Rusiei și opoziția față de Occident.
În repetate rânduri, Putin a invocat ideile sale: Rusia ca „civilizație unică”, nevoia de „unitate spirituală”, respingerea liberalismului occidental.
Astfel, filosofia lui Ilin a devenit parte din arsenalul ideologic al Kremlinului, justificând autoritarismul intern și expansionismul extern.
Georgescu, fir direct cu Iisus Hristos
În România, prin discursurile lui Călin Georgescu, aceleași idei sunt transpuse într-un registru local: România ca „sanctuar divin”, românii ca „popor ales”, chemarea la o „trezire a conștiinței” care să legitimeze o renaștere națională mistico-politică. Cu aceste idei a promovat un conservatorism ortodox, ideea „statului organic” și a poporului ca „națiune aleasă”, exact tezele lui Ilin, filosoful lui Putin.
Dealtfel, în mai toate discursurile sale, Georgescu dă impresia că are un fir scurt cu Dumnezeu, printr-o formă de comunicare supranaturală personală, criticată de biserică, mai ales de Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al BOR.
Aparițiile sale sunt împănate de ziceri de genul:
„Neutralitatea este protecția divină împotriva influențelor malefice”
„Carpații sunt sanctuare ale energiilor divine”
„Fiecare fir de iarbă din România are o semnificație sacră”
„România este un sanctuar care protejează esența umană de influențele externe”
„Rugăciunile din Carpați sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer”
Majoritatea afirmațiilor invocă faptul că omul religios este neutru, cel care caută pacea. De fapt, avem de-a face cu un narativ rusesc menit să împiedice eforturile europenilor de înarmare. În realitate, în context teologic, neutralitatea reală nu este o virtute activă, ci o indiferență care poate favoriza răul.
Însă afirmațiile religioase ale lui Călin Georgescu conțin și numeroase erori de logică, teologie și epistemologie — de la idolatrizarea spațiilor geografice la mixarea religiei cu pseudoștiința și concepte New Age complet străine de ortodoxie.
Criticii, precum Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al BOR, au reacționat ferm, subliniind gravitatea acestor derapaje doctrinare, estomparea graniței dintre spiritual și științific, chemarea spre „locuri sacre” și „misiuni încredințate de divinitate”, care nu au nici o legătură cu religia ortodoxă.
Cu aceste ingrediente ieftine, create pentru a produce șocuri emoționale, plus ajutor masiv din interiorul și exteriorul României, și profitând de calitatea extrem de slabă a clasei politice autohtone, Georgescu a ajuns să câștige primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024.
Demonstrând astfel cât de ușor sunt românii de manipulat, un eșec cumplit al educației în România, plus ce instituții ale statului slabe și nepricepute avem, de fapt.
Cătălin MORARU
