Chiar dacă am depășit o criză politică foarte serioasă, viitorul nu pare să fie prea luminos. Asta pentru că în orizontul foarte apropiat se prefigurează crize cât se poate de serioase, care amenință ne sufoce cu totul. Criză economică, financiară, politică și lista poate continua supărător de mult, iar asta e în măsură să ne îngrijoreze deoarece, în buna tradiție românească, oalele sparte sunt plătite de cei care s-au implicat cel mai puțin în producerea de cioburi. Și, pentru că ironia trebuie să fie maximă, soluțiile sunt propuse tocmai de cei care ne-au adus în situația asta nenorocită. Mai poți fi numit salvator de patrie dacă reușești să cârpești găurile făcute cu bună știință în barca națională? Nu prea…
Dorit în fruntea țării de foarte mulți români, Bolojan face tot posibilul să ne demonstreze că în cazul lui avem șansa pe care nu am avut-o cu Iohannis. Dacă detestatul Klaus ar fi prins măcar câteva luni la Palatul Victoria – pentru cei care au uitat, numele Dulapului era vehiculat la un moment dat pentru funcția de premier și toată lumea avea mari așteptări de la el – sunt sigur că n-ar fi pășit în Palatul Cotroceni nici măcar în vis. Din păcate, cu Iohannis n-am avut șansa asta, dar iată că o avem cu Bolojan. Mare dreptate au avut cei care spuneau că nu trebuie confundată administrația locală cu cea centrală. Pentru că guvernul Bolo a început să dea rateuri încă de la început și i-a adus pe români în acea stare tâmpită că se tem mai mult de reforme decât de lipsa acestora. Nu știu cum se face, dar orice e vehiculat în spațiul public ca reformă ajunge să strice un sistem mai rău decât era înainte. Bolo urlă la noi că nu muncim destul, că nu producem, că trebuie reduse cheltuielile statului și e nevoia de taxe mai mari, doar că… Doar că măsurile lovesc mai rău tocmai în cei pe care statul are datoria să-i protejeze.
Suntem în criză și populația trebuie să înțeleagă, asta repetă Bolojan asemenea unui roboțel al cărui hard nu permite instalarea a prea multe programe. La capitolul comunicare e praf și pulbere; dacă vrei ca populația să înțeleagă ceva trebuie să explici, mai ales când admiți că la români analfabetismul funcțional este în floare. Ori, s-avem iertare, așa ceva nu s-a întâmplat, ceea ce a bălmăjit premierul sună a scuze, n-are cine știe ce conținut de explicație. Ba, de parcă nu era de ajuns, Bolo a spus că nu e momentul să căutăm vinovați. „Nu e vreme nici de lamentări, nici de vânătoare de vrăjitoare”. S-avem iertare, dar asta doare mai rău decât orice. Doare mai rău decât sacrificiile, doare mai rău decât conștientizarea inutilității acestora – am mai strâns cureaua și în trecut și cu ce ne-am ales? – doare mai rău și decât faptul că suferim, dar numai unii pentru că există cei care sunt mai egali decât alții. Ne sacrificăm din nou, pentru un dezastru care există, dar de care, oficial vorbind, nu este nimeni vinovat și nici nu se caută vinovați. Pentru că nu e momentul…
Nu e nici momentul „capul lui Moțoc vrem”, adică o manevră menită să potolească furia mulțimilor și să se găsească un țap ispășitor care să-i mulțumească pe cei „proști, dar mulți”. Până la urmă, România este stat de drept care funcționează pe principiul separării puterilor în stat. Nu stă în puterea și nici nu e de datoria lui Bolojan să caute vrăjitoarele și să le judece. Pentru asta avem procurori, avem judecători și tot ce ne trebuie, plătiți mai mult decât consistent, deci ar cam trebui să-și facă treaba. Bine așa stau lucrurile la nivel teoretic; practic, la ce Justiție avem, mai bine nu ne gândim, dar tot de sfera politicului depinde și însănătoșirea acestui sistem găunos.
De decenii întregi n-a fost momentul. N-a fost momentul vânătorii de comuniști și torționari pentru că Iliescu a tot clamat reconcilierea cu trecutul. Cei care au devalizat economia națională n-au ajuns în fața judecătorilor pentru că n-a fost momentul. Curios, dar când a fost nevoie ca românul de rând să se sacrifice, momentul n-a fost amânat, ba chiar a fost tratat cu celeritate, dacă tot e să ne exprimăm în termeni juridici.
Bolojan trebuie să-și facă treaba lui, procurorii pe-a lor. Se poate redresa economia în timp ce se caută vinovații. Nu e cazul de cuvinte mari, că românii nu le mai înghit nici dacă le pricep. Și le pricepi ori ba, procrastinarea asta te irită. De ce să plătești prețul pizza aia mare dacă ăia care s-au îmbuibat cu ea și nu ți-au pasat nici măcar firmiturile sunt bine știuți, dar tratați ca specie ocrotită de lege?
