Misiunile din teren nu seamănă niciodată între ele, iar fiecare secundă poate face diferența dintre viață și moarte.
Despre provocările uriașe ale recunoașterii și stabilizării pacientului critic în afara spitalului a vorbit, din propria experiență, un medic din cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani, în cadrul unei prezentări ce a captat atenția colegilor din sistemul sanitar și la care au luat parte colegii și conducerea unității.
Tema – „Provocările recunoașterii și stabilizării pacientului critic în spații non-clinice” – a fost susținută de medicul Carmen Răgoșcă, pornind de la cazuri reale, trăite sub presiunea adrenalinei, acolo unde timpul, vremea și condițiile din teren devin adevărați adversari. „Fiecare intervenție este o luptă contracronometru. Nu există confortul unui salon, aparatele nu sunt la îndemână, iar deciziile trebuie luate în secunde. În astfel de momente, improvizația controlată și experiența fac diferența între viață și tragedie”, a explicat medicul Carmen Răgoșcă, din cadrul SJA Botoșani, descriind atmosfera tensionată a intervențiilor din teren.
Lupta cu natura și cu limitele omenești
Printre cele mai dificile situații, medicul a amintit intervențiile în condiții meteo extreme – ninsori abundente, ploi torențiale sau furtuni cu descărcări electrice – dar și resursele limitate care obligă echipajele să improvizeze pe teren, cu mijloace minime.
La toate acestea se adaugă riscurile permanente: traficul haotic, mulțimile agitate, presiunea emoțională a rudelor sau a martorilor și, nu de puține ori, dificultatea accesului la locul solicitării.
Cursa contra-cronometru
Medicul botoșănean a subliniat importanța crucială a recunoașterii rapide a stopului cardio-respirator și a inițierii imediate a manevrelor de resuscitare.
„Fiecare minut pierdut reduce șansele de supraviețuire cu 10%. E o cifră care te urmărește la fiecare apel”, a mai spus medicul.
De la calitatea intervenției martorilor până la competența echipajului de intervenție, totul contează. Iar după lupta din teren, urmează un alt moment critic: predarea pacientului la spital – un proces care trebuie să se bazeze pe încredere, colaborare și comunicare eficientă între echipe.
Lecții pentru sistem și pentru oameni
În concluzie, medicul botoșănean a subliniat mai multe aspecte-cheie:
- rolul vital al dispeceratului integrat, care trebuie să adreseze întrebările corecte și să trimită resursa potrivită.
- greutățile reale ale intervenției din teren, unde condițiile sunt imprevizibile, iar echipajul se confruntă cu efort fizic și psihic intens.
- necesitatea colaborării între ambulanță și spital, bazată pe respect reciproc.
- importanța educării populației, pentru ca oamenii să recunoască urgențele și să ofere primul ajutor corect până la sosirea echipajelor.
„Noi suntem primii care ajung, primii care fac diferența. Dar pentru ca sistemul să funcționeze, trebuie ca toți – de la dispecer la spital și până la simplul trecător – să fim parte din același lanț al vieții”, a concluzionat medicul botoșănean, într-un mesaj puternic care descrie, pe scurt, esența meseriei de salvator.
