Botoșaniul a început anul cu un spectacol rar, oferit în tăcere de răsărit, chiar înainte ca orașul să-și reia ritmul obișnuit.
În dimineața zilei de 2 ianuarie, cerul s-a aprins într-un joc de culori care a transformat răsăritul într-un adevărat eveniment vizual.
Deasupra orașului, noaptea a cedat greu, strat cu strat, în fața unei lumini care a venit nu blând, ci hotărât. Nu a fost un răsărit timid, ci unul dramatic. Roșu aprins, portocaliu incandescent și nuanțe adânci de violet și albastru au tăiat linia orizontului, ca o flacără peste acoperișuri. Cerul părea pictat în grabă, cu tușe largi. Ca și cum anul 2026 ar fi vrut să se facă remarcat din prima clipă.
Privit din cartierele orașului sau de pe colinele din jur, răsăritul a prins Botoșaniul încă adormit. Blocurile, casele vechi, turlele bisericilor și arborii dezgoliți de iarnă au devenit simple siluete. Umbre negre decupate pe fundalul viu al cerului.
Luminile stradale încă aprinse au părut pentru câteva minute inutile, copleșite de forța culorii venite dinspre est.
A fost un răsărit de început de an, cu aer de semn. Unul care nu promite nimic în cuvinte, dar care sugerează continuitate, forță și un nou ciclu care se deschide, indiferent de ce a fost înainte. Într-un oraș obișnuit cu dimineți grăbite și ceruri cenușii de iarnă, spectacolul din 2 ianuarie a fost o pauză rară. O invitație la privit în sus.
Pentru cei care l-au surprins, fie din ferestre, fie din curți sau de pe străzi aproape goale, răsăritul nu a fost doar frumos. A fost memorabil. Un început de an scris pe cerul Botoșaniului, fără artificii și fără zgomot, dar cu o intensitate care a spus mai mult decât orice urare.
