Botoşănenii au luat astăzi cu asalt bisericile din oraş pentru a lua Agheasmă. Boboteaza, sărbătorită anual pe 6 ianuarie, este una dintre cele mai importante sărbători ale calendarului creștin-ortodox. În 2026, atât 6 ianuarie (Boboteaza), cât și 7 ianuarie (Sfântul Ioan Botezătorul) sunt zile libere legal în România, potrivit legislației în vigoare adoptate în 2023.
Dincolo de semnificația religioasă, Boboteaza ocupă un loc aparte în cultura populară românească, fiind însoțită de numeroase ritualuri, credințe și superstiții, multe dintre ele legate de apă, purificare, protecție și început de an.
Ce este Boboteaza?
Boboteaza mai este cunoscută sub numele de Botezul Domnului, Teofania, Epifania sau Dumnezeiasca Arătare și marchează botezul lui Iisus Hristos în apele Iordanului. Sărbătoarea este atestată încă din primele secole creștine și a fost celebrată multă vreme, în Răsărit, în aceeași zi cu Nașterea Domnului, potrivit crestinortodox.ro.
Potrivit tradiției creștine, Boboteaza este momentul revelării Sfintei Treimi: Fiul este botezat, Duhul Sfânt se coboară în chip de porumbel, iar glasul Tatălui se aude din cer.
Apa de Bobotează și credința în puterea ei
Un element central al sărbătorii este agheasma mare, apa sfințită în ziua de Bobotează. Potrivit credinței populare, aceasta nu se strică niciodată și are puteri de vindecare și protecție.
Conform crestinortodox.ro, în ziua de Bobotează nu se spală rufe, deoarece se crede că toate apele sunt sfințite și nu trebuie întinate. Din același motiv, în unele zone se evită spălatul rufelor mai multe zile după praznic.
Aruncarea crucii în apă: un ritual vechi de secole
După Liturghie, preotul și credincioșii pornesc în procesiune spre un râu, lac sau izvor, unde are loc Sfințirea Apelor. La finalul slujbei, preotul aruncă o cruce de lemn în apă, iar mai mulți bărbați se aruncă pentru a o recupera.
Cel care aduce crucea la mal este considerat norocos și sănătos tot anul. Ritualul este menționat în relatările călătorilor străini care au vizitat Țările Române încă din secolul al XVII-lea.
În trecut, dacă gerul era puternic, se pregătea o cruce de gheață, care marca locul slujbei.
Iordanitul femeilor și ritualuri de integrare socială
Un obicei mai puțin cunoscut astăzi este Iordanitul femeilor în satele din nordul țării. Potrivit sursei citate, femeile se adunau în grupuri mari, aduceau mâncare și băutură, petreceau împreună, iar dimineața ieșeau pe ulițe și îi „răpeau” simbolic pe bărbații întâlniți, amenințându-i cu aruncarea în apă.
Tot de Bobotează, în unele zone avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite, prin udarea cu apă din fântână sau din râu – un ritual de purificare și acceptare.
Ursitul fetelor și semnele norocului
De asemenea, noaptea de Bobotează era considerată una cu puteri magice. Tinerele fete își puneau busuioc sub pernă sau își legau pe degetul inelar un fir roșu de mătase, cu speranța că își vor visa ursitul.
O altă credință populară spune că fetele care alunecă pe gheață în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an.
Sfântul Ioan – 7 ianuarie și „Udatul Ionilor”
Sărbătoarea continuă pe 7 ianuarie, de Sfântul Ioan Botezătorul, zi care este de asemenea liberă legal. În Transilvania și Bucovina se păstrează obiceiul numit „Udatul Ionilor”.
În Bucovina, la porțile celor care poartă numele Ion sau Ioana se pune un brad împodobit, iar sărbătoriții dau o petrecere cu lăutari. În Transilvania, aceștia sunt purtați prin sat, în alai, până la râu, unde sunt stropiți sau „botezați” simbolic.
De asemenea, potrivit tradiției populare, spiritele rele ar părăsi apele în ziua de Bobotează. Pentru a le alunga, în trecut se făcea mult zgomot: focuri, pocnete, strigături sau chiar focuri de armă trase peste ape, un obicei care astăzi a rămas mai degrabă festiv.
